Valerian din Roma

Sfântul Mucenic Valerian din Roma a fost soțul Sfintei Mucenițe Cecilia. Cecilia, dintr-⁠o familie bogată și nobilă a Romei, primise credința încă din tinerețe, se ruga cu osârdie, ajuta pe cei nevoiași și purta sub veșmântul scump o zeghe aspră. Părinții ei au hotărât s-⁠o mărite cu păgânul Valerian. Ea nu a îndrăznit să se împotrivească, dar s-⁠a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu ca mirele să creadă în Hristos, iar ea să-⁠și păstreze fecioria. Cecilia l-⁠a hotărât pe Valerian să meargă cu ea la episcopul Urban, ascuns de prigoană într-⁠o peșteră de lângă Via Appia. Învățătura bătrânului a pătruns în sufletul lui Valerian, care a crezut în Hristos și l-⁠a adus la credință și pe fratele său Tiburtiu. Frații au împărțit o parte din avere săracilor, au îngrijit bolnavii și au îngropat creștinii omorâți de prigonitori.

Aflând, dregătorul Almachie a poruncit să fie prinși și judecați. A cerut să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor, iar ei au refuzat și au fost bătuți fără milă cu bice. Valerian, în chinuri, îi îndemna pe creștini să nu se teamă de suferință, ci să stea tari pentru Hristos. Dregătorul, vrând să scape poporul de influența predicatorului, a poruncit să fie scoși din oraș și uciși. Ostașii care îi duceau erau comandați de Maxim, care, uimit de curajul lor, a întrebat de ce nu se tem de moarte. Frații au răspuns că părăsesc viața trecătoare pentru cea veșnică. Maxim a vrut să afle mai bine învățătura creștină, i-⁠a adus pe Valerian și Tiburtiu în casa lui și a ascultat toată noaptea cuvintele lor. Cecilia a venit la el cu un preot, iar Maxim s-⁠a botezat cu toată casa.

A doua zi lui Valerian și lui Tiburtiu li s-⁠a tăiat capul. Maxim a mărturisit în fața tuturor că le-⁠a văzut sufletele urcând la cer, și pentru aceasta a fost bătut cu bice până la moarte (în 230). Dregătorul voia să pună mâna pe averea celor osândiți, dar a aflat că Cecilia o împărțise săracilor și că prin predica ei adusese la credință patru sute de oameni, așa că a poruncit și moartea ei. Trei zile a fost ținută într-⁠o baie încinsă, în căldură și fum, dar harul lui Dumnezeu a ocrotit-⁠o. Apoi a fost osândită la tăierea capului. Călăul a lovit-⁠o, dar a rănit-⁠o numai, și ea a suferit încă trei zile, cu mintea trează, întărind în credință pe cei din jur, și s-⁠a săvârșit cu rugăciunea pe buze.

Sfântul Valerian este pomenit la 5 decembrie, după stilul nou.