Valeriu de Zaragoza

Sfântul Ierarh Valeriu de Zaragoza (Valero) a fost episcop al cetății Zaragoza (Caesaraugusta), în Spania, între 290 și 315, și este ocrotitorul orașului și al eparhiei. Sub el a slujit ca diacon Sfântul Mucenic Vicențiu.

S-⁠a născut la Zaragoza și a luat parte la sinodul de la Elvira, în Granada, pe la 306. Îl avea diacon pe Vicențiu, pe care l-⁠a hirotonit și l-⁠a însărcinat să predice în eparhie; fiindcă Valeriu avea un defect de vorbire, Vicențiu îi era purtător de cuvânt. După unele descrieri, Valeriu era sfios și retras. În prigoana lui Dioclețian amândoi au fost întemnițați; Valeriu a fost dus în Valencia și apoi surghiunit într-⁠un loc numit Enetum, lângă Barbastro. După prigoană s-⁠a întors la Zaragoza, unde a adormit în pace, pe la 315.

În 1050 unele din moaștele socotite ale lui au fost duse la Roda de Isábena, iar după 1118, când trupele creștine ale lui Alfons Luptătorul au intrat în Zaragoza, au fost aduse în oraș, în mai multe transporturi, de-⁠a lungul zeci de ani. Capela lui se află în Catedrala del Salvador. Este pomenit la 29 ianuarie (un calendar apusean pune 28 ianuarie), după calendarul apusean (stil nou). Este sfânt al Bisericii nedespărțite.