Varlaam de la Șenkursk

Sfântul Cuvios Varlaam de la Șenkursk, numit și Varlaam de la Pineaga sau de la Vaga, pe numele din lume Vasile Stepanovici Svoezemțev, a fost primar (posadnik) al Novgorodului și unul dintre cei mai bogați oameni ai Marelui Novgorod. A întemeiat în 1444, pe râul Vaga, Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul, în ținutul Arhanghelsk. Stăpân bogat de pământuri, și-⁠a închinat viața rânduielii și înfloririi ținutului nordic: a dezvoltat agricultura, a ridicat biserici și a apărat așezările de năvălitori.

După izvoarele vechi, Vasile moștenise Zavoloceaua, iar bunicul lui, tot posadnic, cumpărase în 1315 de la căpeteniile ciudilor pământurile Șenkurskului. A fost primul care a adus plugăria pe Vaga; până atunci ciudii trăiau din vânat și pescuit. A cheltuit sume mari pentru binele țării sălbatice și mai ales pentru învățarea moralității locuitorilor. Trăind la Novgorod, trimitea în Zavoloceaua cârmuitori, iar din când în când venea el însuși. Iubea Vaga și, din dragoste pentru ea, a zidit pe un munte deasupra râului o cetățuie, numind-⁠o „orășelul Pineaga” după râul Pineaga, care se varsă în Vaga la șaisprezece verste mai jos de Șenkursk. La Novgorod conducea cinstit și ura răul. Plinind porunca Mântuitorului, hrănea orfanii, îmbrăca pe cei goi, îngrijea bolnavii, iar în casa lui își găseau odihnă toți străinii. Pe Vaga a ridicat multe biserici, între ele cele ale Nașterii Domnului la Himaniov, a Nașterii Maicii Domnului la Ust-⁠Pui și a Nașterii Înaintemergătorului la Leda. Din îndemn dumnezeiesc a întemeiat în 1444 mănăstirea Sfântului Ioan Evanghelistul și a înzestrat-⁠o cu multe pământuri, întărindu-⁠le cu hrisoave, iar din cele din 1452 reiese că egumen era atunci Serapion. Uneori a trebuit să ia armele pentru a-⁠i potoli pe vogulii și ostiacii care atacau așezările lui. De mai multe ori a fost solul Novgorodului la marii cneji, iar numele lui apare în documente însemnate între 1446 și 1456.

Încredințat din experiență că treburile lumii sunt numai griji și deșertăciune, s-⁠a retras de la Novgorod în ținutul iubit al Vagăi. Pregătindu-⁠și sufletul prin fapte de milostenie, a intrat în mănăstirea întemeiată de el, lăsând soția și copiii, și a primit tunderea monahală cu numele Varlaam. Viața lui de monah era foarte aspră: prin smerenie și ascultare se punea mai prejos decât toți, ca și cum nu ar fi fost întemeietorul și stăpânul unor pământuri bogate. A muncit zilnic Stăpânului cu osârdie, în post și rugăciune, iar la adânci bătrâneți s-⁠a mutat în pace la 19 iunie 1462. În ajun a lăsat porunca să fie hrăniți săracii în mănăstire și să li se împartă pâine. Se spune că după moarte li s-⁠a arătat monahilor și i-⁠a îndemnat să dea milostenie din belșug și să dea săracilor tot în vreme de foamete.

În 1552 a avut loc o mare revărsare a Vagăi. Înainte de ziua pomenirii lui, când în mănăstire se adunaseră mulți pelerini, s-⁠a desprins vârful muntelui pe care se afla cimitirul mănăstirii, așa că abia a rămas în picioare biserica. Atunci s-⁠au descoperit multe sicrie, între ele și cel al Sfântului Varlaam. Moaștele erau întregi, nici veșmintele monahale, nici sicriul nu putreziseră, pe când în alt sicriu de același timp se vedea doar țărână. După aflare, moaștele sfântului au strălucit prin multe minuni și au fost așezate mai târziu sub lespede în biserica Teologului. Pomenirea lui a fost rânduită în 1613. Despre viața lui se păstraseră în mănăstire însemnări răzlețe, pe baza cărora monahul Iona de la Mănăstirea Sfântului Anton de la Siia i-⁠a alcătuit viața în 1589, iar în 1630 s-⁠a alcătuit canonul Cuviosului.

Este pomenit la 2 iulie, la 11 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Novgorod și la 1 noiembrie în Soborul sfinților din Mitropolia Arhanghelsk, după stilul nou.