Varlaam Pohiliuk

Sfântul Cuvios Mucenic Varlaam Pohiliuk, ieromonah, pe numele din lume Victor Semionovici Pohiliuk, s-⁠a născut în 1870 în satul Parpurovți, ținutul Vinița, gubernia Podolia, într-⁠o familie de țărani. A absolvit școala parohială. În noiembrie 1900 a fost primit între novicii casei arhierești din Chișinău, iar la 19 noiembrie același an a fost tuns în monahism de episcopul Iacov (Piatnițki) al Chișinăului și Hotinului, cu numele Varlaam, după Mucenicul Varlaam al Antiohiei. La 16 august 1904 a fost hirotonit ierodiacon și apoi a fost mutat la casa arhierească din Iaroslavl. Din 1907 a fost în frăția casei arhierești din Simbirsk, a îndeplinit slujba de vistiernic, iar la 18 mai 1907 a fost hirotonit ieromonah. În 1910 a trecut la frăția casei arhierești din Kazan, iar în 1911 a fost numit econom.

În 1912, la cererea lui, a intrat în frăția Mănăstirii Raifa, închinate Icoanei Maicii Domnului de Georgia, și a slujit în biserica din satul Vasilievo, apoi în satul Pomary, între ianuarie și octombrie 1917, după care s-⁠a întors la mănăstire. În 1922 a semnat, împreună cu alți douăzeci și cinci de monahi și optsprezece novici, hotărârea frăției de a nu recunoaște pe renovaționiști. După închiderea Mănăstirii Raifa, în 1928 a fost arestat și eliberat după patru zile, iar prin hotărârea adunării țărănești a intrat în clerul bisericii parohiale din mănăstirea desființată. În ianuarie 1930 poliția politică a pregătit arestarea monahilor care trăiau lângă mănăstirea închisă și influențau starea de spirit a țăranilor, care protestau împotriva închiderii mănăstirii și a colectivizării. Monahii, între ei Varlaam, au fost arestați după slujbă la 27 ianuarie 1930, de hram al sărbătorii Cuvioșilor Părinți uciși în Sinai și Raifa, și duși în închisoarea din Kazan. Au fost învinuiți de „omorârea sălbatică a ostașilor roșii în 1918” (de fapt, țăranii din partea locului se răfuiseră cu ostașii care atacaseră mănăstirea, iar monahii nu au luat parte), de „agitație antisovietică împotriva măsurilor guvernului în refacerea agriculturii” și de a fi ținut „din interes” averea mănăstirii. Varlaam nu s-⁠a recunoscut vinovat. A fost împușcat împreună cu alți patru ieromonahi, un novice și doi mireni, prin sentința troicii din 20 februarie 1930.

A fost trecut între sfinți pentru cinstire locală la 6 aprilie 1997 și pentru cinstire în toată Biserica de Sinodul Jubiliar al Episcopilor din anul 2000. Este pomenit la 27 ianuarie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 17 octombrie în Soborul sfinților din Kazan, după stilul nou.