Vasila

Sfânta Muceniță Vasila a fost o fecioară din Roma primelor veacuri creștine, pe care Biserica o pomenește la 20 mai. Calendarele ortodoxe ale sfinților apuseni îi așază mucenicia în anul 304, în vremea marii prigoane a lui Dioclețian, iar alte izvoare vechi o pun mai devreme, sub împăratul Valerian, în jurul anului 257.

După tradiție, Vasila se trăgea dintr-⁠o familie nobilă romană; unele relatări o socotesc chiar rudă cu împăratul Galienus. Ajungând la credința în Hristos, a primit Sfântul Botez. Era logodită cu un patrician păgân pe nume Pompei, de același rang cu ea, dar după ce s-⁠a făcut creștină a refuzat să se mai mărite cu el, voind să rămână fecioară închinată lui Hristos.

O slujnică a ei a dat de știre că stăpâna sa este creștină. Pompei, văzând că logodnica rămâne neclintită în hotărârea ei, a pârât-⁠o autorităților. Adusă la judecată, Vasila nu s-⁠a lepădat de credință și a fost osândită la tăierea capului. Astfel a primit cununa muceniciei.

Trupul ei a fost îngropat pe Via Salaria, lângă Roma, în cimitirul și catacombele Sfântului Ermis. Unii cercetători socotesc că acel cimitir era chiar proprietatea ei. În secolul al IX-⁠lea, moaștele sale au fost mutate în bazilica Sfintei Praxeda din Roma, iar în 1654 moaște cinstite ca ale ei au fost așezate la Bayeux, în Franța.

Este cinstită ca muceniță atât în Apus, cât și de ortodocșii care păstrează pomenirea sfinților Romei dinainte de despărțirea Bisericilor. Pomenirea ei se face la 20 mai.