Vasile Agafonikov

Sfântul Sfințit Mucenic Vasile Agafonikov, preot, s-⁠a născut la 5 martie 1885 în satul Medeani, gubernia Viatka, în familia lui Vladimir Iakovlevici și a Mariei Andreevna Agafonikov. Tatăl era psalt la biserica Sfânta Treime din sat, iar mama, fiica unui psalt, avea auz fin și glas bun și știa pe de rost vreo trei sute de cântece populare, ceea ce a lăsat urmă adâncă în el și în frații lui mai mari, Nicolae și Alexandru. Mare înrâurire asupra fraților a avut cunoscutul păstor și predicator Nicolae Mihailovici Zubarev, nașul lui Alexandru și al lui Vasile, care a stăruit ca Alexandru să fie dat la școala parohială de fete a lui, nu la școala zemstvei, unde, ca în aproape toate școlile zemstvei de atunci, înflorea necredința. După Alexandru a intrat acolo și Vasile, la șase ani și jumătate.

După seminarul din Viatka s-⁠a căsătorit cu Claudia Cosiurnikova și a fost hirotonit preot, întâi în satul Meleanda, apoi la biserica Intrării în Biserică din Nemî, unde a fost și învățător de religie. În vara lui 1910 a fost mutat în satul natal, Medeani, iar în ianuarie 1913 la biserica Acoperământului din Sitma. În martie 1920 a fost numit la biserica Bunei Vestiri din Bobino, unul dintre cele mai vechi și mai mari sate ale ținutului, cu peste șapte mii de enoriași. Biserica a fost închisă în 1929, dar prin stăruințele lui și ale enoriașilor s-⁠a dat în februarie 1930 voie să se slujească din nou. În 1929 a fost ridicat la rangul de protoiereu.

La 6 noiembrie 1930 părintele Vasile și cinci enoriași au fost arestați și închiși la Viatka. Întrebat, a spus că adunări nu avuseseră, în afară de una din martie 1930, cu aprobarea autorităților, pentru alegerea starostelui; că în 1929 biserica fusese asigurată și nu putea plăti singură, așa că i-⁠a rugat pe enoriași să ajute, iar aceștia strânseseră bani cu cutia în timpul slujbei; și că predicile lui erau doar evanghelice. A negat că i-⁠ar fi învinuit pe bolșevici. Acuzarea susținea că la redeschiderea bisericii ar fi spus că „Dumnezeu nu a îngăduit ereticilor bolșevici să închidă biserica”, că școlile corup copiii și că un grup de chiaburi condus de el ar fi făcut agitație antisovietică. La 29 decembrie 1930 troica OGPU l-⁠a osândit la cinci ani de lagăr. Din fișa lui de serviciu se vede că a fost în lagărul de la Usolie, în Transbaikalia, la Vladivostok, în golful Nagaevo și în ținutul de la Marea Ohotsk, iar din noiembrie 1934 a slujit ca preot în satul Sușevo din regiunea Gorki, iar din februarie 1935 în Ponikovo, regiunea Moscova. În ultimii ani a slujit la biserica Sfântului Nicolae din satul Gubino, raionul Mojaisk.

La 30 noiembrie 1937 a fost arestat și închis la Mojaisk. Președintele sfatului sătesc a scris că face agitație contrarevoluționară printre colhoznici și îndeamnă la neparticiparea la alegeri, iar președintele colhozului a cerut să fie îndepărtat „popa sugător de sânge”, fiindcă îi îndeamnă pe săteni să vină la slujbe, mai ales la semănat și seceriș, și întârzie lucrul. Martori mincinoși au spus că umblă pe la case și îndeamnă mai ales bătrânele să meargă la biserică, iar la 12 decembrie, ziua alegerilor, să vină la biserică. La interogatoriul din 1 decembrie părintele Vasile a negat orice activitate contrarevoluționară și orice legătură cu clerul din Mojaisk și cu un alt preot din vecinătate. La 3 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Protoiereul Vasile Agafonikov a fost împușcat la 9 decembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo, lângă Moscova.

Este pomenit la 9 decembrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo, la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova și la 21 octombrie în Soborul sfinților din Viatka, după stilul nou.