Vasile de Novgorod

Sfântul Binecredincios Cneaz Vasile de Novgorod, mort în 1218, este cunoscut doar prin faptul că bunicul său a fost Sfântul Binecredincios Cneaz Mstislav (în Sfântul Botez Gheorghe) cel Viteaz al Novgorodului, iar tatăl său Sfântul Binecredincios Cneaz Mstislav cel Îndrăzneț (Udaloi). Aceștia i-⁠au lăsat nepotului și fiului vitejia, noblețea, dreptatea, mila și celelalte însușiri pentru care novgorodenii i-⁠au iubit.

Vasile, fiul lui Mstislav, a fost așezat la Torjok. Nu se știe câți ani avea; Cronica I a Novgorodului îl numește „cneajic”, adică fiu de cneaz. În Rusia veche pe cneaji se grăbeau să-⁠i învețe meseria de cârmuitor: erau așezați pe cai la tunderea de la trei ani, pe urmă îi puneau, încă adolescenți, la cârma unor cetăți și îi luau în campanii cu un îndrumător din rândul boierilor. Tunderea părului era semn al supunerii și al smereniei, ca la Botez și la intrarea în monahism.

Cronica spune că în 1180 s-⁠a mutat la Domnul cneazul Mstislav Rostislavici și a fost pus în Sfânta Sofia. În 1210 Mstislav cel Îndrăzneț a venit la Novgorod și a fost așezat pe scaun. După aceea cneajicul Vasile Mstislavici s-⁠a îmbolnăvit la Torjok și a fost adus mort la Novgorod; l-⁠au pus în Sfânta Sofia, la capul bunicului. După ce l-⁠a plâns pe fiu, cneazul a venit la adunare și a spus: „Mă închin Sfintei Sofii, mormântului părintelui meu și vouă. Vreau să caut Galițul, dar nu vă voi uita. Dea Dumnezeu să mă culc lângă mormântul părintelui meu, la Sfânta Sofia”. Novgorodenii l-⁠au rugat să rămână, în zadar. Mstislav a plecat și nu s-⁠a mai întors, nu i-⁠a fost dat să se odihnească lângă Sfânta Sofia.

Sfântul Vasile este pomenit la 11 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Novgorod, după stilul nou.