Vasile Kolosov

Sfântul Sfințit Mucenic Vasile Kolosov, preot, pe numele întreg Vasile Ivanovici Kolosov, s-⁠a născut la 20 ianuarie 1876 în satul Krivandino, raionul Korobovo, regiunea Moscova, în familia unui psalt. A învățat la seminarul din Reazan, dar l-⁠a întrerupt în clasa a treia. În 1898 a fost hirotonit diacon și a slujit la biserica din Struzanovo, predând în același timp religia în școala satului. În 1911 a fost hirotonit preot și trimis la Mănăstirea de maici Alexandro-⁠Mariinski din Evlevo, ținutul Egorievsk. În 1916 a fost trimis preot de regiment în armata țaristă. După revoluție s-⁠a întors la slujirea parohială, între 1918 și 1924 la biserica din Dmitrovski Pogost, iar între 1924 și 1934 la biserica din Krivandino, unde se născuse și crescuse. Biserica a fost închisă în 1934, dar el a continuat să săvârșească slujbe la domiciliu până în 1936, când a fost făcut protoiereu și trimis în satul Tugoles, unde a slujit cam un an.

La 1 mai 1937 a fost numit la biserica Sfintei Mucenițe Parascheva în satul Telma, unde condițiile erau atât de grele încât nu putea fi vorba să-⁠și aducă soția bolnavă. Într-⁠o scrisoare către Patriarhie a cerut mutarea, chiar ca psalt, la Tugoles sau la Petrovskoe, pentru că soția lui, bătrână și bolnavă de inimă, rămânea singură, iar Telma era la douăzeci și două de verste de gară. Episcopul nu a apucat să răspundă, iar mutarea a venit, dar nu cea cerută. La 27 noiembrie 1937 a fost arestat și învinuit de agitație contrarevoluționară activă. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 5 decembrie troica NKVD al regiunii Moscova l-⁠a osândit la moarte, iar la 9 decembrie 1937 sfântul a fost împușcat.

Este pomenit la 9 decembrie, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.