Vasile Mazurenko

Sfântul Cuvios Mucenic Vasile Mazurenko, ieromonah, s-⁠a născut la 5 aprilie 1882 în satul Kulîga, ținutul Litin, gubernia Podolia, în familia țăranului Chiril Mazurenko, și a primit la botez numele Vladimir. În 1894 a terminat școala satului și până la douăzeci și opt de ani a trăit cu părinții, ajutându-⁠i la gospodărie. În 1910 a plecat la Kiev și a intrat novice în schitul Feofania de pe lângă Mănăstirea Mihailovski cu Acoperișul de Aur, la optsprezece kilometri de Kiev, unde s-⁠a nevoit până în 1916. Apoi a trăit la casa arhierească din Ekaterinoslav, unde a fost tuns în monahism cu numele Vasile și în 1922 hirotonit ierodiacon. Episcopul Amvrosie (Poleanski) al Viniței l-⁠a trimis în același an la Mănăstirea Nicolae din Nemirov, unde a slujit până în 1924. În 1925 a fost hirotonit ieromonah pentru biserica Sfântului Ioan Teologul din satul natal. În 1927 a stat o lună la Mănăstirea Schimbării la Față din Granov, apoi a fost numit la biserica Sfântului Mihail din Antonovka până în 1928. În 1929 a fost mutat la biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din Ladîjinskie Hutora, regiunea Vinița.

Acolo a ajuns sub privirea îndeaproape a poliției politice din Tulcin, care l-⁠a silit să colaboreze. Crezând că, dacă nu va accepta, va fi arestat îndată, a primit în iunie 1929, sub porecla „Vasile”, să dea informații despre cler și monahi, dar de la început s-⁠a ferit să colaboreze și așa a trecut mai bine de un an. La 22 aprilie 1931 a fost arestat și ținut în arestul miliției din Gaisin. A spus că la el vin țărani, dar numai pentru treburi bisericești, că oamenilor care se plângeau că li se ia totul le răspundea că așa e vremea și trebuie să se supună, și că îl cunoaște doar pe protopop și pe un preot din satul vecin. Martorii, între ei un om osândit odinioară pentru omor și fost în armata lui Petliura, au spus că preotul a făcut „surorile” de pe lângă biserică să facă agitație împotriva colhozului, că a spus că colhozul este un jug pentru țărani și că cei credincioși nu pot și nu trebuie să intre în el. La 14 august 1931 a fost osândit la trei ani de surghiun în Regiunea de Nord și dus la Arhanghelsk.

După surghiun a slujit la biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Klemovo, raionul Serebrianîe Prudî, regiunea Tula (azi Moscova). La 24 noiembrie 1937 NKVD al regiunii Tula a hotărât arestarea lui și la 12 decembrie a fost arestat și închis la Serebrianîe Prudî. A fost învinuit de ostilitate față de puterea sovietică și de agitație împotriva alegerilor în Sovietul Suprem, „sub pretextul săvârșirii ritualurilor religioase”. A negat, spunând că nu a făcut niciodată agitație și că se poartă retras și prudent. La 30 decembrie 1937 troica NKVD al regiunii Tula l-⁠a osândit la moarte. A fost împușcat la 8 ianuarie 1938, ziua de după Crăciun, și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. La 17 iulie 2006 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-⁠a numărat între cuvioșii mucenici.

Este pomenit la 8 ianuarie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.