Vasile Vinogradov

Sfântul Sfințit Mucenic Vasile Vinogradov a fost preot în ținutul Tver și a fost împușcat la 28 decembrie 1937, după ce trecuse deja prin lagăr și prin muncă silnică pentru slujirea sa.

S-⁠a născut la 24 iunie 1891, în satul Dubniha din ținutul Bejețk, gubernia Tver, într-⁠o familie de țărani evlavioși. Până la cincisprezece ani a stat cu părinții și a învățat la școala zemstvei. În 1907 a intrat în mănăstirea Solovețki și a trăit acolo până în 1913. Atunci s-⁠a îmbolnăvit greu și s-⁠a dus acasă, spre a-⁠și vedea părinții, fără nădejde de vindecare. S-⁠a însănătoșit totuși, s-⁠a întors la Solovețki în 1914 și a viețuit în mănăstire până în 1919, când bolșevicii au început să atace obștea și era limpede că zilele ei sunt numărate. S-⁠a întors în satul său natal.

În 1923 a fost psalt la biserica Acoperământului Maicii Domnului din satul Novîi Stan; în 1927 a fost hirotonit diacon, apoi preot. În 1929 a fost arestat pentru că nu putuse da grâul cerut de stat, osândit la șase luni de muncă silnică și la amendă. După eliberare a slujit în satul Tolmaci, până la arestarea din 1931.

Prima arestare

Un milițian din Tolmaci a raportat OGPU-⁠ului că în seara de 11 mai 1931 în casa preotului se aflau o monahie, sora lui, nepoatele lui și câțiva țărani. Raportul a ajuns pentru arestarea unor oameni vinovați doar de legătura cu Biserica. La 29 mai preotul Vasile, monahia Ana Kuznețova și novica Praskovia Sokolova, care viețuiseră în mănăstirea de maici din Torjok până la închiderea ei, au fost închise la Tver. Martorii mincinoși au pretins că ar fi făcut agitație împotriva colhozurilor, că ar fi împrăștiat zvonuri despre prăbușirea puterii sovietice și că ar fi îndemnat țăranii să nu predea grâul, iar despre preot, că adunările de cântare bisericească din casa lui ar fi doar paravan. Au vorbit și de manifeste pe care nimeni nu le-⁠a văzut.

La interogatoriul din 2 iulie, preotul a povestit pe scurt cine este și a răspuns ferm că nu se recunoaște vinovat de agitație antisovietică; la fel au răspuns și cele două femei. La 11 iulie troica OGPU l-⁠a osândit la trei ani de lagăr, iar pe maici la trei ani de exil în Kazahstan.

Întoarcerea și moartea

În 1934 părintele Vasile s-⁠a întors acasă din lagăr, după închisoare, etape istovitoare și muncă grea, în care mediul de hoți și ucigași făcea condițiile și mai grele. Nu a lăsat slujirea. A fost preot în satul Selezeniha, ținutul Lihoslavl, a slujit și a umblat cu sfeștania prin casele credincioșilor ca și cum nu ar fi fost prigoană.

În 1937, când s-⁠a hotărât arestarea clerului și a mirenilor, NKVD a cerut caracterizări de la sovietele sătești. Președintele sovietului din Selezeniha a scris că preotul înconjura la el persoane suspecte și foști chiaburi, că face fără voie ocoluri prin gospodării, pentru care fusese amendat în 1935 cu 200 de ruble, că îi îndeamnă pe oameni, mai ales pe femei, să ceară încuviințări și că răstălmăcește constituția. În noaptea de 21 spre 22 decembrie a fost arestat. În două zile au fost interogați președintele sovietului, al colhozului, al sfatului bisericesc și secretarul; unii au repetat acuzațiile, alții au spus că nu auziseră agitație din partea lui. La 23 decembrie preotul a declarat că nu se recunoaște vinovat și a arătat pe scurt drumul său, de la Solovețki până la preoție, și cele două condamnări.

La 26 decembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte. Preotul Vasile Vinogradov a fost împușcat la 28 decembrie 1937.

Sfântul este pomenit la 28 decembrie, și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 18 iulie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Tver și la 23 august în Soborul noilor mucenici și mărturisitori de la Solovețki.