Vernichia, Prosdoca și Domnina

Sfânta Domnina și fiicele ei, Vernichia (Berenice, Veronica) și Prosdoca, au fost mucenițe creștine din vremea prigoanei lui Dioclețian, cinstite de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică. Izvoarele noastre pun moartea lor în jurul anului 310, iar unul în jurul lui 306. Sunt pomenite la 4 octombrie (17 octombrie pe calendarul nou). Nu trebuie confundată Domnina de aici cu Domnina din Siria, din secolul al V-⁠lea.

Povestirile despre moartea lor

Există mai multe povestiri despre moartea lor. După Biserica Ortodoxă din America, Domnina, Berenice și Prosdoca trăiau ca creștine la Edessa, în Mesopotamia, când soții păgâni ai Berenicei și ai Domninei, după cuvântul povestirii, le-⁠au dat pe mâna soldaților sirieni. Cele trei femei s-⁠au înecat atunci când străjerii erau beți, știind că aceștia aveau să le necinstească.

După Eusebiu, episcop și istoric din secolul al IV-⁠lea, Domnina era o nobilă creștină foarte bogată și cunoscută din Antiohia, care avea două fiice tinere, mult râvnite. Le crescuse și pe ele creștine. Ea și fiicele au fost prinse prin înșelăciune de soldații romani și, de teamă că ostașii le vor răpi curăția, Domnina a cerut să se odihnească puțin sub pază și apoi a cerut ca fiicele ei să se înece împreună într-⁠un râu.

Sfântul Ioan Gură de Aur povestește puțin altfel, pe baza relatării lui Eusebiu: după el, Domnina și fiicele s-⁠au înecat poate cu ajutorul soțului și tatălui lor. Gură de Aur a lăudat-⁠o pe Domnina pentru curajul ei, iar pe fiice pentru ascultare.

Cercetători moderni socotesc că povestea, așa cum a fost răspândită prin omiliile lui Eusebiu și Gură de Aur, a slujit la modelarea idealului creștin al maicii înțelepte, în care contează curăția și evlavia. Ele sunt socotite mucenițe, fiindcă au murit în vremea marii prigoane a lui Dioclețian, când s-⁠au dat edictele acestuia.