Sari la conținut

Sfânta

Vevea

Sfântă din primele veacuri creștine, trecută la Domnul în jurul anului 116.

Prăznuire
4 septembriestil vechi 17 septembrie
Adormită
116secolul II

Viața

Sfânta Muceniță Vevea a pătimit împreună cu fratele ei Tatuil pe vremea împăratului Adrian (după alții Traian), în anul 116. Tatuil era preot al înșelării demonice și a fost învățat creștinismul de un episcop. Din această pricină a fost biciuit crunt de dregătorul Avgar, apoi i-⁠au scos ochii. Au atârnat-⁠o apoi de o mână, i-⁠au jupuit pântecele și i-⁠au ars coastele cu foc. În cele din urmă ambii au primit cununa muceniciei, fiind decapitați.

Spiridon Eustratiade arată în Agiologia sa că mucenicii erau din Edesa Siriei și că au devenit creștini prin episcopul Varsipos (sau Varsimeu). Sunt pomeniți la 4 septembrie, în calendarul Bisericii Greciei (stil nou).

Prăznuiți în aceeași zi 4 septembrie