Victor de Cerezo

Sfântul Victor de Cerezo, numit și Vitores, a fost preot și pustnic castilian, mort în jurul anului 850 în timpul unei incursiuni musulmane. S-⁠a născut în Cerezo de Río Tirón (azi provincia Burgos), în jurul anului 800, a studiat acolo și și-⁠a ales chemarea religioasă. Era rector al satului, la biserica Santa María de Villalba. Dorind o desăvârșire mai mare, s-⁠a retras într-⁠o peșteră din muntele Oña și a petrecut acolo câțiva ani, până când s-⁠a întors în sat, asediat de o incursiune musulmană.

După legendă, un înger l-⁠a înștiințat că ținutul său a fost atacat de musulmani, iar el a hotărât să se întoarcă. A intrat în satul asediat și i-⁠a mângâiat pe consăteni. A eliberat șapte femei pustnice din Siete Fenestras și a convertit pe unii dintre musulmani; fiica căpeteniei armatei, pe care a convertit-⁠o, a fost ucisă la porunca tatălui. A fost prins și a vindecat căpetenia, bolnavă de lepră, care i-⁠a oferit bogății și onoruri. Fiindcă le-⁠a refuzat și n-⁠a vrut să se lepede de credință, a fost condamnat la moarte și răstignit la Quintanilla de las Dueñas, mic sat din Cerezo. Pe cruce a continuat să predice și, fiindcă nu murea, a treia zi i s-⁠a tăiat capul. Vitores și-⁠a luat capul în mâini și s-⁠a îndreptat spre satul natal, unde a continuat să predice, a prevestit eliberarea și a înviat un copil. Ca să elibereze Cerezo, a născocit un vicleșug: a dat unei vaci să mănânce o măsură de grâu și a trimis-⁠o spre tabăra dușmană. Asediatorii au tras cu săgeți în ea, iar din rănile vacii s-⁠a vărsat grâu. Musulmanii au socotit că satul are provizii atât de bogate că și animalele mănâncă grâu, deci asediul s-⁠ar prelungi mult; dezamăgiți, l-⁠au ridicat. Vitores a mers cu ai lui până la Fresno de Río Tirón, unde a murit și a fost îngropat, la 26 august.

Pe mormânt s-⁠a ridicat o capelă și apoi Sanctuarul San Vitores. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, cu cult local; legendele despre mucenicia lui sunt multe.