Victor Elanski

Sfântul Sfințit Mucenic Victor Elanski a fost protoiereu și om de încredere al mitropolitului Vladimir al Kievului. A fost arestat de trei ori, a trecut prin exil și lagăr și a fost împușcat la Karaganda la 8 septembrie 1937.

Preotul

S-⁠a născut la 16 septembrie 1874 (după alte surse 1875), în satul Ploskoe din ținutul Oster, gubernia Cernigov, în familia preotului Vasile Elanski. La unsprezece sau doisprezece ani a intrat la școala teologică din Cernigov, apoi la seminar, pe care l-⁠a terminat în 1894. În același an soția lui, Elena Ivanovna, fiica unui preot, a absolvit școala eparhială de fete; au avut opt copii. La 5 februarie 1895 a fost hirotonit preot de episcopul Antonie Sokolov și a slujit în mai multe sate din Cernigov, un timp și în eparhia Turkestanului, ca învățător de religie și membru al consiliului protopopiatului. În 1910 a intrat la Academia Teologică din Kiev, pe care a absolvit-⁠o în 1914. A fost scurt timp inspector și învățător de religie la școala de fete din Smolensk, apoi la institutul de învățători din Vinița (1915-1916). În Kiev a fost unul dintre cei mai apropiați ajutoare ai mitropolitului Vladimir Bogoiavlenski.

Arestările

În 1924 a fost arestat și condamnat la trei ani de exil, pe care i-⁠a ispășit la Kozlov, în regiunea Tambov. S-⁠a întors la Kiev în 1927, a fost ridicat protoiereu și a fost paroh la biserica Alexandru Nevski din Lipki. În martie 1929 a fost arestat a doua oară și a stat peste jumătate de an la Kiev, apoi a fost condamnat la trei ani de exil în regiunea Irkutsk, în satul Privalihino de pe Angara, cu interdicția de a locui în douăsprezece regiuni. Dintr-⁠o scrisoare din decembrie 1931 către E. P. Peșkova, care conducea Ajutorul pentru deținuții politici, se vede cât de greu îi era: rămăsese fără bani, trebuia să-⁠și câștige hrana adunând fructe de pădure, ciuperci și pescuind, nu avea haine groase și curăța copcile pentru animale și pentru apa satului. Soția lui scria, la sfârșitul lui 1929, că familia numără opt copii mici, fără încălțăminte și haine groase.

După exil s-⁠a stabilit la Miciurinsk, în regiunea Tambov. În 1934 a primit binecuvântarea arhiepiscopului Vasian Piatnițki să slujească în bisericile eparhiei și s-⁠a arătat păstor râvnitor, slujind și în satele din jur. În 1935 a fost arestat a treia oară, învinuit de agitație antisovietică, pentru că ar fi spus credincioșilor că puterea sovietică nu va dura și că se va prăbuși curând. A răspuns că orice putere este dată de Dumnezeu și că el o recunoaște ca atare. În decembrie 1935 a fost condamnat la cinci ani, iar din aprilie 1936 i-⁠a ispășit în Karlag, la punctul Alihan, ca contabil. În octombrie 1936, la vârsta de șaizeci și trei de ani, i-⁠a scris Peșkovei că se simte istovit, aproape invalid, fără haine și încălțăminte de iarnă, și o ruga să stăruie să se poată întoarce la familia pe care n-⁠o mai văzuse de opt ani.

Moartea

În 1937 a fost arestat în lagăr, învinuit că le spunea celorlalți deținuți că puterea sovietică va fi curând nimicită de Dumnezeu și că săvârșea slujbe, grupând în jurul său foști preoți; ca dovadă de „fanatism religios” s-⁠a adus faptul că de Rusalii cântase troparul Treimii. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. Troica UNKVD din regiunea Karaganda l-⁠a osândit la moarte la 31 august, iar protoiereul Victor Elanski a fost împușcat la 8 septembrie 1937. În 1990 a fost reabilitat de procuratura regiunii Karaganda, iar în august 2000 Sinodul Arhieresc l-⁠a numărat între sfinți.

Sfântul este pomenit la 8 septembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.