Victor Matveev

Sfântul Mucenic Victor Matveev a fost pribeag și sihastru în munții de lângă Vernîi (azi Almatî, în Kazahstan) și a fost împușcat la 31 decembrie 1937.

S-⁠a născut la 11 octombrie 1871, în orașul Borovici, gubernia Novgorod, în familia unui soldat de carieră. În tinerețe a fost paralizat și a fost vindecat de dreptul Ioan de Kronstadt, care l-⁠a binecuvântat să fie pribeag și i-⁠a poruncit să se hrănească cu pâine, zahăr și ceai. A rătăcit ani de zile prin Rusia, prin Siberia și Ucraina, și a ajuns și la Kiev. În 1906 s-⁠a așezat la treizeci de kilometri de Verny, pe muntele Mohnataia Sopka, unde și-⁠a făcut o chilie mică; după o iarnă, din pricina zăpezii, a coborât mai jos, pe muntele Gorelnik. În 1923 a venit acolo ieromonahul Pahomie Rusin, iar Victor a nevoit un timp împreună cu el.

Avea darul rugăciunii minții neîncetate și al înainte-⁠vederii. Venea la biserica Sfântului Nicolae din Verny la fiecare sărbătoare și la fiecare post, ca să se spovedească și să se împărtășească. Oamenii îl iubeau și-⁠i dădeau zahăr, pesmeți și ceai; bani nu primea. Era scund, uscat, cu barbă rară și păr lung, umbla tot anul într-⁠o mantie de pânză groasă. Pe Gorelnik trăia un urs mare, care venea uneori lângă chilia lui, dar nu l-⁠a atins niciodată și pleca de îndată ce nevoitorul îi spunea „Du-⁠te, Mișka”. Monahia Mariamna și o credincioasă, Nagibina, și-⁠au amintit mai târziu că l-⁠au văzut o dată rugându-⁠se în picioare în aer, la un metru de pământ, cu mâinile ridicate. Când în anii 1930 au început arestările în masă a monahilor din munți, el a rămas pe Gorelnik, apoi s-⁠a mutat în defileul Aksai.

La 2 septembrie 1935 a fost arestat noaptea, în munți, în dosarul de grup al ieromonahilor Macarie Ermolenko, Pahomie Rusin și ai altora. Învinuirea l-⁠a numit conducătorul unei grupări de călugări, care s-⁠ar fi folosit de reputația de „bătrân înainte-⁠văzător” ca să strângă pelerini, să țină slujbe în taină și să facă agitație împotriva colhozurilor. La 28 ianuarie 1936 a fost condamnat la cinci ani de exil și trimis, prin Karaganda și Kîzîl-⁠Orda, în satul Orlovka din regiunea Kazahstanului de Sud. În decembrie 1937 a fost arestat din nou, cu preoții exilați acolo, sub învinuirea că ar fi făcut parte dintr-⁠o organizație contrarevoluționară a clericilor. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. A fost împușcat la 31 decembrie 1937, după hotărârea troicii UNKVD a regiunii din 30 decembrie.

A fost proslăvit de Sinodul Arhieresc jubiliar din anul 2000. Este pomenit la 31 decembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 iulie (dată mobilă) în Soborul sfinților din Novgorod.