Visarion

Sfântul Cuvios Visarion s-⁠a născut în Egipt, în cetatea Misiri, și a trăit la sfârșitul secolului al IV-⁠lea și începutul celui de-⁠al V-⁠lea. Și-⁠a petrecut viața ca pustnic în pustiul Egiptului și a ajuns la adânci bătrâneți, adormind în pace.

De mic a iubit foarte mult pe Dumnezeu și a păstrat nepătat Sfântul Botez primit în pruncie. S-⁠a urcat într-⁠un loc pustiu și s-⁠a nevoit ca fără de trup. Nu a avut niciodată o haină a lui. Patruzeci de zile și nopți a stat neclintit între tufe de spini, ca un stâlp, ca să biruiască somnul, cu mâinile și privirea spre cer și cu sufletul unit cu Dumnezeu. Prin darul lui Dumnezeu a făcut minuni asemenea marilor proroci. Sinaxarele istorisesc că, mergând cu ucenicul pe cale, fără apă și arși de sete, a făcut semnul Crucii în aer și apa sărată a mării s-⁠a prefăcut în apă dulce și rece; că, vorbind spre folosul multora și fiind spre seară, a oprit soarele până și-⁠a sfârșit învățătura, ca Iosua; că a coborât ploaie din cer, ca Ilie; că a trecut Nilul fără să se ude, ca Elisei Iordanul, folosind în loc de cojoc semnul Crucii.

Este pomenit la 20 februarie, după calendarul nou.