Vladimir Holodkovski

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Holodkovski a fost preot în gubernia Perm și a fost împușcat la 13 august 1937, în regiunea Celeabinsk.

S-⁠a născut în noiembrie 1895, în orașul Kamensk-⁠Uralski din ținutul Șadrinsk, gubernia Perm, în familia unui funcționar de stat, Pavel Holodkovski. A învățat la școala pelerinilor din Ekaterinburg, absolvită în 1912, apoi între 1912 și 1918 a fost psalt la biserica Înălțării din satul Zavialovskoe. În 1916 s-⁠a căsătorit cu Ana Vasilievna, iar în 1918 a fost hirotonit diacon pentru biserica din Timohinskoe. Își avea casa în satul Frolî, aproape de Timohinskoe. În anii războiului civil, ținutul s-⁠a aflat când sub roșii, când sub albi, iar locuitorii s-⁠au împărțit și s-⁠au înverșunat. Urmând îndemnul Patriarhului Tihon de a nu răzbuna și de a nu lua parte la partide politice, clerul bisericii în care slujea a încercat să potolească vrajba, dar în zadar. În vara lui 1919, când armata lui Kolceak s-⁠a retras, părintele Vladimir, știind că preoții rămași sub bolșevici erau pedepsiți cumplit, s-⁠a retras cu albii până la Novosibirsk, unde a slujit la biserica Acoperământului. La 17 martie 1920 s-⁠a întors la locul slujirii.

În decembrie 1920 a fost hirotonit preot pentru biserica Sfântului Nicolae din Tupiținskoe. Din 1925 până în 1927 a slujit la Iurmîtskoe, dar biserica a trecut la renovaționiști, iar el, care spunea „Chiar de m-⁠ar sfâșia în bucăți, nu intru în schismă”, s-⁠a întors la Tupiținskoe, unde enoriașii erau gata să-⁠l apere. La 1 noiembrie 1929 a fost arestat, pe baza unei cereri care îl învinuia că în predici face agitație împotriva puterii, și închis la Șadrinsk. La 26 decembrie 1929 a fost condamnat la cinci ani de lagăr, pe care i-⁠a făcut în întregime. În 1935 s-⁠a întors la Tupiținskoe și a slujit iar la biserica Sfântului Nicolae. Când în 1936 autoritățile au vrut să închidă biserica, a chemat adunarea credincioșilor și s-⁠au strâns semnături pentru apărarea ei. Spunea oamenilor să aibă răbdare, căci puterea fără de Dumnezeu nu va ține pe veci.

În iulie 1937 a fost arestat, având șase copii, trei fii și trei fiice. Într-⁠o denunțare se spunea că ține la sfaturi tainice, că sabotează manifestațiile elevilor și că dezorganizează disciplina colhozului. A mărturisit că lupta împotriva ateismului prin slujire, prin Taine și rânduieli, și, în ciuda torturilor, a rămas tare și nu a dat în vileag pe nimeni. Troica UNKVD din regiunea Celeabinsk l-⁠a osândit la moarte, iar la 13 august 1937, la ora șaptesprezece, a fost împușcat.

Sfântul este pomenit la 13 august și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 11 februarie în Soborul sfinților din Ekaterinburg.