Vladimir Medvediuk

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Medvediuk (Vladimir Fadeevici Medvediuk) a fost preot, apoi protoiereu al Bisericii Ruse, născut la 15 iulie 1888 la Lukov, gubernia Sedleț, și împușcat la 3 decembrie 1937 pe câmpul de tir de la Butovo, lângă Moscova. A fost numărat între sfinții sfințiți mucenici de Sinodul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ruse în 2000. Este pomenit la 20 noiembrie, la Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei și la Soborul noilor mucenici din Butovo, pomenire mutabilă.

Începuturile

Era dintr-⁠o familie ucraineană. Tatăl lui, muncitor la calea ferată, voia ca fiul să slujească în biserică. După ce a terminat, în 1910, școala teologică, Vladimir a fost psalt la catedrala ortodoxă din orașul Radom, în Polonia. În Primul Război Mondial a ajuns la Moscova, unde s-⁠a căsătorit în 1915. În anul următor a fost hirotonit diacon la biserica Sfintei Muceniță Irina de pe Vozdvijenka, iar în 1919 preot, la biserica Cuviosului Sava de la Storojevsk (metocul mănăstirii Sava Storojevski) de pe strada Tverskaia. În 1921 a fost numit paroh al bisericii Sfântului Mitrofan de Voronej și a apărat biserica de încercările reînnoitorilor de a o lua, cu toate amenințările venite chiar de la Antonin (Granovski).

Cădere, pocăință și mărturisire

În 1925 părintele Vladimir a fost arestat și, sub amenințarea unei represalii, a fost de acord să colaboreze cu OGPU, după care a fost eliberat. Însărcinările primite de la OGPU priveau în special pe locțiitorul tronului patriarhal, mitropolitul Petru (Poleanski). Preotul le-⁠a împlinit, dar după un timp a hotărât să rupă legătura cu OGPU și s-⁠a pocăit la spovedanie de păcatul trădării.

La 9 decembrie 1929 a fost chemat la OGPU și a spus anchetatorului că renunță la orice colaborare. Trei zile l-⁠au îndemnat să-⁠și schimbe hotărârea, dar el n-⁠a primit, spunând că a povestit totul preotului la spovedanie. La 11 decembrie s-⁠a scris mandatul de arestare, iar învinuirea era „dezvăluirea unor informații care nu se cuvin dezvăluite”. La 3 februarie 1930 Colegiul OGPU l-⁠a condamnat la trei ani de lagăr de muncă corecțională. Pedeapsa a executat-⁠o la construcția canalului Marea Albă și Marea Baltică.

Ultimii ani

În 1932, după ispășirea pedepsei, s-⁠a așezat cu familia la Zagorsk (azi Serghiev Posad) și a continuat să slujească la biserica Sfântului Mitrofan de Voronej din Moscova. În 1933 biserica a fost închisă, iar Medvediuk a primit loc de preot la biserica Sfintei Treimi din satul Iazvișce, raionul Volokolamsk. În 1935 a fost ridicat la rangul de protoiereu. Prietenia îl lega de protodiaconul Nicolae Țvetkov, mai târziu sfințit mucenic, la care apela adesea pentru nelămuriri și în a cărui casă, la Volokolamsk, locuia și slujea.

La 24 noiembrie 1937 părintele Vladimir a fost arestat din nou și învinuit de „agitație contrarevoluționară și antisovietică”. Învinuirea se sprijinea pe o pârâ că la preot vin zilnic până la douăzeci de oameni, mai ales bătrâni și bătrâne, din diferite colhozuri ale raioanelor Volokolamsk și Novopetrovsk. Medvediuk nu s-⁠a recunoscut vinovat. Protoiereul Vladimir Medvediuk a fost împușcat la 3 decembrie 1937 la Butovo, după sentința troicii UNKVD a regiunii Moscova din 29 noiembrie 1937. A fost reabilitat după moarte la 4 iulie 1991. În august 2018, în parcul Petrovski din Moscova, a avut loc sfințirea mare a bisericii sfințitului mucenic Vladimir Medvediuk și a noilor mucenici și mărturisitori ai Rusiei, o biserică de botez, sfințită de episcopul Paramon (Golubka) de Bronnițî, împreună cu protoiereul Dimitrie Smirnov, stareț al bisericii, și alți slujitori.