Vladimir Pasternațki

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Pasternațki (Vladimir Pasternatsky) s-⁠a născut la 2 iulie 1885 în satul Dudiči, ținutul Igumen, gubernia Minsk, în familia preotului Ilarion Pasternațki, și a murit în 1938 la Smolensk. A absolvit seminarul din Minsk în 1908, s-⁠a căsătorit cu Natalia, fiica preotului Teofan Sosinovski, și au avut opt copii. În 1908 a fost hirotonit preot la biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din satul Pesocinoe, unde slujea socrul său; a slujit acolo până în 1932. În anii 1920 a fost numit protopop și ridicat la rangul de protoiereu. În 1931 familia sa a fost obligată la un impozit atât de mare încât nu l-⁠a putut plăti, iar autoritățile i-⁠au luat vaca. În 1932 a fost mutat la biserica Spaso-⁠Voznesenskaia din orașul Kopîl.

În 1933 toate bisericile din raionul Kopîl au fost închise și preoții arestați; a rămas doar biserica lui. NKVD-⁠ul l-⁠a chemat tot mai des și, amenințându-⁠l, îi cerea să renunțe public la preoție, în schimb făgăduindu-⁠i o slujbă stabilă, de exemplu de contabil, dar el a refuzat categoric. Autoritățile i-⁠au cerut un impozit pe care știau că nu-⁠l poate plăti și i-⁠au scos copiii din școală. La sfatul de familie, preotul, sprijinit de soție, le-⁠a zis copiilor: „Dumnezeu ne-⁠a trimis această încercare și trebuie să o purtăm fără cârtire.” Rămas singurul preot din raion, mergea de dimineață până seara la cerere, boteza pruncii și înmormânta pe cei adormiți. În martie 1936 a fost arestat sub învinuirea că și-⁠a însușit puterea unui funcționar administrativ, fiindcă ținea evidența celor botezați și înmormântați; la 24 martie 1936 a fost condamnat la doi ani de închisoare și trimis la colonia de muncă din localitatea Hălci, în regiunea Gomel.

Soția a rămas singură, fără mijloace, cu trei copii minori, dar enoriașii au ajutat-⁠o cât au putut. În 1936 s-⁠a mutat cu copiii la Roslavl. În decembrie 1937 părintele Vladimir a fost eliberat și a ajuns la familie la 12 decembrie, dar peste o zi a fost din nou arestat, învinuit că a făcut „agitație contrarevoluționară activă despre război și despre pieirea puterii sovietice, despre foametea din Uniunea Sovietică și despre prigonirea religiei”. Chiriașul la care locuia familia a fost martor împotriva lui. La interogatoriu din 23 decembrie 1937 a negat că ar fi fost agent al spionajului german. A fost împușcat la Smolensk la 21 ianuarie 1938. Este pomenit la 21 ianuarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (7 februarie, zi mobilă), în Soborul sfinților din Belarus (11 iulie), al sfinților din Smolensk (8 august) și al noilor mucenici din ținutul Smolensk (8 decembrie).