Vladimir Preobrajenski

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Preobrajenski a fost preot în ținutul Kaluga, iar în exil în Kazahstan a fost împușcat la 31 decembrie 1937. A scris poezii religioase, care au stat la baza condamnării lui.

Preotul

S-⁠a născut la 3 octombrie 1873, în satul Troițkoe din gubernia Smolensk, într-⁠o familie din care bunicul, Ioan Antonovici (1792-1855), fusese paraclisier la biserica Sfintei Treimi și luase parte la războiul din 1812. Tatăl, Grigorie, nu a urmat calea tatălui. Vladimir a terminat în 1895 seminarul din Kaluga și a fost numit psalt la biserica Acoperământului din satul Logino, unde a fost și învățător la școala parohială. În 1896 a fost hirotonit preot pentru biserica din casa unor așezăminte caritabile din satul Babaevo și a fost învățător de religie și de cântare, iar în 1900 a predat și apicultura. Între 1901 și 1908 a slujit în eparhia Tver, la biserica din satul Bogorodskoe (Mlevici), unde a înființat o frăție în numele Sfântului Ioan Botezătorul și o societate de abstinență, și a fost ales în 1907 elector pentru Duma de Stat. La cerere, în 1908 s-⁠a întors în eparhia Kaluga și a devenit paroh la biserica Sfintei Treimi din Troițkoe de pe Vzdîn, ținutul Medîn. A fost învățător de religie și președinte al frăției Sfintei Treimi. Era căsătorit cu Alexandra Vasilievna (născută în 1875) și au avut patru copii: Maria, Pavel, Nicolae și Ana. Pentru slujire a primit scufia, nabedrenicul, camilafca și, în 1916, crucea de la piept.

Arestările

După 1917 a slujit în aceeași biserică. În 1929 a fost arestat și condamnat de Colegiul OGPU la trei ani de lagăr și trimis la Solovețki, unde, prin voia lui Dumnezeu, a rămas în viață, mai ales fiindcă toți cei trei ani i-⁠a petrecut ca „așezat liber”. A fost arestat din nou la 22 august 1936, iar la 9 februarie 1937 a primit cinci ani de exil în Kazahstan. A lucrat ca țăran de colhoz în satul Orlovka, raionul Ceaianovo, regiunea Kazahstanul de Sud. La 24 decembrie 1937 a fost arestat în exil, împreună cu preotul Ioan Mironovski și cu monahul Victor Matveev, învinuit că a organizat o casă de rugăciune ilegală. La percheziție s-⁠au găsit poezii religioase scrise de el, „Visul preotului exilat” și „Gândul vechiului păstor în exil”. La interogatoriu a spus că nu se socotește vinovat decât de faptul că e om religios, că politic stă pe poziții sovietice și că a fost arestat și exilat numai pentru credința sa. A spus că nu a organizat adunări, că de două ori bătrâne s-⁠au adunat la găzduirea lui să cânte stihuri duhovnicești și că a plecat. Poeziile le păstra ca amintire, una ca amintire a fiului său ucis, și numai una a trimis-⁠o fratelui său.

Troica a hotărât moartea la 30 decembrie, iar la 31 decembrie 1937, la miezul nopții, sentința a fost împlinită. Locul mormântului nu se cunoaște. A fost reabilitat în 1989, iar în 2000 a fost canonizat de Sinodul Arhieresc jubiliar. Este cinstit mai ales în parohia Sfintei Treimi din Kondrovo, locul nașterii și slujirii lui, unde a săvârșit ultima Liturghie. În 2018 s-⁠a început acolo o capelă în numele lui, cu cupolă și cruce ridicate în octombrie 2019, și a fost scrisă și prima icoană a noilor mucenici ai Kalugăi, cu chipul lui.

Sfântul este pomenit la 31 decembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 31 iulie în Soborul sfinților din Kaluga și la 8 decembrie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai ținutului Smolensk.