Vulfad și Rufin

Sfinții Mucenici Vulfad și Rufin (Wulfhad și Ruffin) sunt, după tradiție, doi frați, prinți din familia regală a Merciei, în Anglia, din veacul al VII-⁠lea. Au fost botezați de Sfântul Chad, episcopul Lichfieldului, în jurul anului 670, și apoi uciși, tot după tradiție, de tatăl lor, încă necredincios, la Stone, în Staffordshire. Povestea este socotită legendară.

Alban Butler spune că erau fiii regelui Wulfere al Merciei, fratele și urmașul lui Peada, și că au fost botezați în taină, apoi uciși pe când se rugau, din porunca tatălui, care din socoteli politice încuraja pe atunci idolatria; după aceea el a făcut o pocăință vădită. După o altă relatare, uciderea a fost urzită de curteni păgâni, fără știrea regelui. Regina Emmelinda, mama celor doi prinți, a pus să fie îngropați la Stone, loc numit așa de la grămada mare de pietre ridicată peste mormânt după obiceiul saxon. Mai târziu a folosit pietrele ca să zidească acolo o biserică, vestită prin numele celor doi mucenici, ocrotitorii târgului și ai unei mănăstiri de canonici. Procuratorul acesteia a obținut de la papă să-⁠i treacă în rândul sfinților și a lăsat capul Sfântului Vulfad la biserica Sfântul Laurențiu din Viterbo. După aceea Wulfere și fratele lui Ethelred au desființat idolii în toată Mercia. Sunt pomeniți la 24 iulie, ca sfinți ai Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.