Wilfrid al II-⁠lea

Sfântul Ierarh Wilfrid al II-⁠lea, numit și cel Tânăr, a fost episcop de York în Anglia și a adormit la 29 aprilie, în 744 după calendarul ortodox, deși unele izvoare dau anul 745 sau 746. A fost ultimul episcop de York înainte ca scaunul să devină arhiepiscopie, sub urmașul său.

A fost monah și a învățat la Whitby pe vremea stareței Hilda. În 718 a fost hirotonit episcop ajutor al Sfântului Ioan de Beverley, ucenicul său preaiubit, pe care l-⁠a și urmat în scaun. Izvoarele îl descriu ca pe un om foarte sfânt, preocupat de învățătură. În 732 s-⁠a retras din scaun și a trăit la mănăstirea din Ripon, unde a fost înmormântat. Se pare însă că trupul adus mai târziu la Canterbury, în credința greșită că ar fi al Sfântului Wilfrid cel dintâi, ar fi putut fi al său.

Este socotit sfânt, iar pomenirea lui cade la 29 aprilie, dar nu s-⁠a bucurat niciodată de o cinstire puternică, iar martirologiile îl pomenesc doar rar.