Wolfgang de Regensburg

Sfântul Ierarh Wolfgang de Regensburg a fost monah și apoi episcop în Germania secolului al X-⁠lea, învățător al unor viitori ierarhi și al împăratului Henric al II-⁠lea, mare binefăcător al săracilor și reformator al mănăstirilor. S-⁠a născut în Suabia, între 924 și 934 după felurite surse, și a trecut la Domnul la 31 octombrie 994.

Provenea din familia conților de Pfullingen. De mic a avut un învățător preot și a urmat școala mănăstirii Reichenau, unde s-⁠a împrietenit cu Henric de Babenberg; l-⁠a urmat la Würzburg, la școala catedralei. Când Henric a devenit arhiepiscop de Trier, în 956, l-⁠a chemat pe Wolfgang, care a predat la școala catedralei și a lucrat la reforma arhiepiscopiei, în ciuda împotrivirilor. La Trier a cunoscut marea mănăstire reformatoare Sfântul Maximin. După moartea arhiepiscopului, în 964, a îmbrăcat haina monahală la Einsiedeln, în Elveția, și a fost hirotonit preot de Sfântul Ulrich (968 după o sursă, 971 după alta). La cererea lui Ulrich și a împăratului Otto cel Mare a fost trimis să propovăduiască printre unguri, care se așezaseră în vechea Panonie.

La Crăciunul anului 972, episcopul Piligrim de Passau a obținut pentru el scaunul de Regensburg. Ca episcop a fost dascălul viitorului împărat Sfântul Henric al II-⁠lea, al lui Poppo, viitor arhiepiscop de Trier, și al lui Tagino de Magdeburg. A reformat mănăstirea Sfântul Emmeram, redându-⁠i egumeni proprii (în 975, monahul Ramuold din Trier), a sprijinit reforma de la Gorze, a îndreptat mănăstirile de maici Obermünster și Niedermünster, a întemeiat în 983 mănăstirea Sfântul Pavel (Mittelmünster) și a ajutat la înnoirea mănăstirii Niederaltaich. A primit cu largheță ca eparhia lui să fie micșorată în folosul noii episcopii de Praga (975). A fost și sfetnic al împăraților, a însoțit pe Otto al II-⁠lea în campania de la Paris, în 978, și a luat parte la dieta de la Verona, în 983. A fost un mare binefăcător al săracilor.

În 976 a petrecut un an la Mondsee, iar de acolo s-⁠a retras ca sihastru într-⁠un loc singuratic de lângă lacul care îi poartă azi numele, Wolfgangsee, în Austria Superioară. După moartea sa, multe biserici l-⁠au ales ocrotitor, iar câteva localități îi poartă numele. Este socotit unul dintre cei trei mari sfinți germani ai veacului al X-⁠lea, alături de Ulrich de Augsburg și Conrad de Konstanz. Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 31 octombrie, după stilul nou.