Xenofont Bondarenko

Sfântul Cuvios Mucenic Xenofont Bondarenko, ieromonah, în lume Constantin Andreevici Bondarenko, s-⁠a născut la 13 mai 1886 în satul Nikitovka, ținutul Valuiki, gubernia Voronej, într-⁠o familie de țărani. După școala populară din Kopano-⁠Nikitovka, l-⁠a ajutat pe tatăl său la gospodărie. La 21 ianuarie 1910 a intrat la Lavra Sfintei Treimi și a Sfântului Serghie; la 28 mai 1916 a fost primit novice, iar la 15 iunie al aceluiași an a fost tuns în monahism cu numele Xenofont și a fost chilier al locțiitorului Lavrei, arhimandritul Cronid (Liubimov). În 1918 a fost hirotonit ierodiacon, iar în 1926 ieromonah.

După închiderea Lavrei, în 1919, părintele Xenofont a rămas în ea ca lăcătuș la Comisia pentru paza monumentelor de artă și vechime. În 1924 s-⁠a mutat la Petrograd și a lucrat ca mecanic în diferite uzine, dar s-⁠a întors apoi la Moscova și a fost trimis de conducerea bisericească la bisericile care aveau nevoie de preot. În 1932 a slujit la biserica din satul Mihailovskoe, raionul Zvenigorod. Dorind să rămână acolo, și-⁠a dat pașaportul la sovietul sătesc, dar președintele a văzut în pașaport că este înscris ca muncitor, fiindcă îl primise pe când lucra la uzină, și l-⁠a trimis la OGPU. De teama persecuțiilor a trebuit să se întoarcă la Moscova și a fost trimis la biserica din satul Kolkovo, de lângă Moscova, unde a slujit aproape un an, până când s-⁠a văzut că OGPU vrea să-⁠l aresteze și acolo. Ca să scape de arest, conducerea bisericească l-⁠a trimis în satul Alexeevskoe, raionul Solnecinogorsk.

În ianuarie 1935 un lucrător al OGPU l-⁠a interogat pe diaconul care slujea cu părintele Xenofont și acesta a vorbit împotriva preotului. Au fost interogați și unii localnici, care au dat declarațiile plăcute anchetatorilor. Părintele Xenofont a fost arestat la 12 martie 1935 și închis la Butârka. Întrebat dacă a vorbit țăranilor despre politică și dacă nu i-⁠a sfătuit să intre în colhoz, a răspuns că nu a vorbit despre politică și că, dimpotrivă, i-⁠a sfătuit pe unii să intre în colhoz: „Eu socotesc că colhozul nu stă în calea Bisericii”. La confruntarea cu un martor, acesta a susținut că Bondarenko l-⁠a îndemnat să nu intre în colhoz și să sufere ca sfinții părinți, iar el a negat. Nu s-⁠a recunoscut vinovat de agitație antisovietică. La 21 martie 1935 ancheta s-⁠a încheiat, învinuindu-⁠l că „a făcut sistematic agitație antisovietică printre țăranii din Alexeevskoe” și a răspândit zvonuri provocatoare despre pieirea puterii sovietice, ceea ce ar fi adus colhozul în pragul pieirii. La 31 martie 1935 Consfătuirea Specială de pe lângă NKVD l-⁠a osândit la trei ani de lagăr și a fost trimis la Temlag, la Potma, unde și-⁠a ispășit toată pedeapsa.

În august 1937 s-⁠a întors din lagărul Temnikov și s-⁠a stabilit în orașul Aleksandrov, regiunea Vladimir, căci ca om liberat din lagăr nu avea voie să locuiască mai aproape de Moscova. NKVD aduna deja informații despre toți cei ce, după părerea lui, urmau să fie arestați, mai întâi clerul, iar vizita părintelui Xenofont la Zagorsk la fostul locțiitor al Lavrei, arhimandritul Cronid (Liubimov), nu a rămas neobservată. La 19 septembrie l-⁠a vizitat ca pe un vechi prieten și om de același gând, ca să-⁠i povestească despre arestare și viața din lagăr. Povestea l-⁠a impresionat atât de mult pe bătrân, încât a început să-⁠l mângâie și să-⁠l îndemne la răbdare, căci pretutindeni păstorii erau prigoniți de puterea fără Dumnezeu. Părintele Xenofont l-⁠a întrebat dacă să se angajeze preot la vreo biserică, dar arhimandritul l-⁠a sfătuit să nu meargă la biserică, ci să intre la vreo întreprindere civilă, căci numai așa își poate ascunde condamnarea pentru activitate contrarevoluționară și poate să nu fie îndată arestat din nou.

După aceea părintele Xenofont l-⁠a mai vizitat de câteva ori pe arhimandritul Cronid, între altele la 20 noiembrie 1937, când părintele Cronid și chilierul său au fost arestați. Găsindu-⁠l acolo pe părintele Xenofont, oamenii NKVD i-⁠au cerut întâi să semneze mandatul de percheziție ca martor, apoi, luând pe arhimandrit și pe chilier, l-⁠au arestat și pe ieromonahul Xenofont. Toți monahii arestați au fost închiși în temnița Taganka din Moscova. Anchetatorul i-⁠a spus că este participant activ la un grup monahal monarhist contrarevoluționar, iar el a negat. A recunoscut că fusese novice la părintele Cronid și îi îndeplinise poruncile, că după arestarea din 1935 îi scrisese o scrisoare din Temlag și că, după eliberarea din august 1937, a mers de trei ori în locuința arhimandritului din Zagorsk, unde nu i se îngăduia să locuiască, ca să-⁠l viziteze ca pe un cunoscut vechi, fiind bătrân. A negat că ar fi vorbit în locuința arhimandritului împotriva alegerilor în Sovietul Suprem. Așa s-⁠au încheiat interogatoriile.

La 7 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte. Ieromonahul Xenofont (Bondarenko) a fost împușcat la 10 decembrie 1937 și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul Butovo de lângă Moscova. Este pomenit la 10 decembrie, în ziua morții (Soborul noilor mucenici și mărturisitori din Radonej), la 29 mai, cu Soborul noilor mucenici pătimiți la Butovo (data se mută), la 19 iulie, cu Soborul sfinților din Radonej, și la 5 septembrie, cu Soborul sfinților moscoviți, în stil nou.