Zaharia din Șenkursk

Fericitul Zaharia din Șenkursk a fost nebun pentru Hristos în orașul Șenkursk, pe râul Vaga, în nordul Rusiei, în vremuri ce nu se pot stabili cu siguranță între secolele XVI și XVIII. Este numărat în Soborul tuturor sfinților din pământul rus și este pomenit în eparhia Arhanghelsk și Holmogor la 18 ianuarie (31), împreună cu Cuviosul Atanasie de la Navoloc.

Izvoarele sunt puține. „Descrierea sfinților ruși”, în copii din secolul XVIII, spune că fericitul Zaharia, nebun pentru Hristos, „s-⁠a mutat în orașul Șenkursk de pe râul Vaga în anul 7000, la 5 septembrie”. Anul morții este neîndoielnic scris incomplet. Pomenirea lui la 5 septembrie este atestată și într-⁠un calendar al vechilor-⁠credincioși din începutul secolului al XIX-⁠lea și în izvoare iconografice, unde chipul lui este asemănat cu al proorocului Zaharia, „pe cap cu o căciulă”. Data morții dată uneori, 1325, nu are temei în izvoare. Cercetătorii au încercat să stabilească epoca în care a trăit (secolul XV, XVI), dar presupunerile lor nu sunt convingătoare.

Sfântul mucenic Nicodim Kononov, în „Patericul Arhanghelsk”, a vorbit de un preot drept Zaharia, a cărui cinstire în jurul Șenkurskului fusese consemnată în secolul al XIX-⁠lea. După tradiție, în secolul al XVII-⁠lea, în parohia Sloboda-⁠Bunavestire, la nouăzeci de verste de Șenkursk, novgorodenii au ridicat o biserică închinată dreptului Zaharia, fost preot al parohiei, ale cărui moaște erau în acea biserică, dar au fost pierdute într-⁠un incendiu, deoarece un enoriaș nu a lăsat să fie scoase, pe motiv că sfintele moaște nu pot arde. Mai târziu cei doi au fost identificați unul cu celălalt.