Zavulon din Capadocia

Sfântul Cuvios Zavulon din Capadocia a fost tatăl Sfintei Nina, întocmai cu Apostolii, luminătoarea Georgiei, și soțul Cuvioasei Susana. A trăit între secolul al III-⁠lea și începutul celui de-⁠al IV-⁠lea.

Provenea dintr-⁠o familie creștină nobilă din Capadocia, din Colastra, patria Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, și a ajuns, la vremea când Gheorghe a pătimit, comandant în armata romană, la curtea împăratului. A luat parte la o expediție împotriva „brandjilor”, după o părere franci, pe care Roma îi socotea primejdie. În bătălia de pe „câmpul Pitalan”, pe care cercetătorii o identifică cu lupta romanilor cu galii de pe Câmpiile Catalaunice din 273, el a prins regele brandjilor și pe nobilii lui. Împăratul a poruncit să fie omorâți, dar prizonierii l-⁠au rugat pe Zavulon să le îngăduie să primească înainte de moarte credința lui. Zavulon a mijlocit la împărat și la episcopul Romei, iar prinșii au fost botezați, cu Zavulon naș. A doua zi s-⁠au îmbrăcat în haine de înmormântare și au ieșit la locul de execuție cântând rugăciuni. La rugămintea lui, împăratul i-⁠a iertat și i-⁠a lăsat să plece cu daruri. Atunci ei au cerut ca împăratul și Zavulon să meargă cu ei în țara lor, să le dea credința lui Hristos și să boteze cu apă tot neamul. La „râul cel mare Gdamara”, suita împărătească a fost întâmpinată de oamenii celor zece ținuturi ale brandjilor. Regele a împărțit poporul în două, de-⁠a lungul malurilor, preoții au sfințit apa și au botezat, iar Zavulon și-⁠a pus mâinile peste toți vreme de zece zile, în corturile întinse acolo slujindu-⁠se Liturghia și împărtășindu-⁠se poporul cu Sfintele Taine. După ce a rânduit toate cele creștinești și i-⁠a binecuvântat, sfântul s-⁠a întors la Roma cu daruri multe.

A plecat apoi la Ierusalim, vrând să împartă săracilor tot ce dobândise, și acolo s-⁠a apropiat de arhiepiscopul Iuvenalie al Ierusalimului și de sora lui, Susana, tot din Capadocia. După căsătorie, Zavulon și Susana au plecat în Capadocia, unde s-⁠a născut Sfânta Nina. Mama a crescut-⁠o „sub acoperișul ei, în slujirea neîncetată a săracilor, zi și noapte”. Când fetița a împlinit doisprezece ani, părinții s-⁠au mutat iar la Ierusalim, unde au dat săracilor toate economiile din vânzarea averii. Cu binecuvântarea arhiepiscopului, Zavulon și-⁠a luat rămas bun de la soție, și-⁠a îndreptat fiica spre slujirea lui Dumnezeu și s-⁠a dus la sihaștri. Susana și Nina au rămas în Ierusalim, îngrijind săracii și femeile bolnave.

Biserica Ortodoxă a Georgiei i-⁠a numărat între sfinți la 23 decembrie 1996, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ruse i-⁠a trecut în diptice la 17 aprilie 1997. Sfântul Zavulon este pomenit la 2 iunie, în stil nou, împreună cu Susana.