Zenobie din Egheea

Sfântul Sfințit Mucenic Zenobie din Egheea a fost episcop în Cilicia și a pătimit în anul 285 împreună cu sora sa, Sfânta Zenobia.

Cei doi au primit credința de la părinți din copilărie și au dus o viață curată. La vârsta maturității, străini de iubirea de argint, și-⁠au împărțit săracilor averea moștenită. Pentru facerea de bine și viața sfântă, Domnul l-⁠a învrednicit pe Zenobie cu darul vindecării felurite boli. A fost ales episcop al unei obști creștine din Cilicia și a răspândit cu râvnă credința între păgâni.

Când împăratul Dioclețian a pornit prigoana, Zenobie a fost cel dintâi prins și adus la judecata stăpânitorului Lisie. Acesta i-⁠a spus: „Îți dau viață dacă te închini zeilor noștri, moarte dacă nu”. Sfântul a răspuns că această viață fără Hristos nu e viață, ci moarte, și că mai bine îndură chinuri trecătoare pentru Făcătorul său și apoi viețuiește veșnic cu El, decât să se lepede de El pentru o viață trecătoare și să se chinuiască veșnic în iad. Lisie a poruncit ca episcopul să fie țintuit pe o cruce și chinuit. Sora lui, văzându-⁠i suferința, a vrut să o împartă cu el; și-⁠a mărturisit fără teamă credința și a fost dată și ea chinurilor. Prin puterea Domnului, sfinții, rămași în viață după chinurile pe un pat înroșit și în cazan clocotit, au fost decapitați. Preotul Ermoghen a îngropat pe ascuns trupurile.

Sfântul Zenobie este pomenit la 12 noiembrie, în stil nou, împreună cu sora lui.