Zosima Ostașul

Sfântul Mucenic Zosima Ostașul a trăit în orașul Apolonia din Tracia, în vremea împăratului Traian (89-117), aprig prigonitor al creștinilor. Sfântul ardea de dorința de a se face creștin. Auzind că a început prigoana, a părăsit armata, s-⁠a botezat și s-⁠a dedicat rugăciunii și faptelor bune. Prefectul Domițian al Antiohiei a aflat că Zosima a trădat pe împărat, lepădându-⁠și însemnele militare și alăturându-⁠se creștinilor. La judecată, Zosima și-⁠a mărturisit credința în Hristos și a refuzat să aducă jertfă „zeilor” păgâni. A fost supus unor chinuri aspre, dar întărit de harul lui Dumnezeu, nu a simțit durere. Prefectul a poruncit să se încingă la roșu un pat de aramă și să fie așezat pe el. Mucenicul a făcut semnul Crucii, s-⁠a întins pe pat și a rămas nevătămat.

La plecarea din oraș, Domițian a poruncit soldaților să-⁠i pună sfântului în picioare sandale de fier cu cuie ascuțite în tălpi și să-⁠l silească să-⁠l urmeze. Domnul l-⁠a întărit pe Zosima să meargă după caii prefectului. Mucenicul a fost închis în temniță, unde l-⁠au chinuit cu foamea și setea, dar un înger al Domnului l-⁠a întărit cu pâine și apă, iar el a refuzat în continuare să jertfească idolilor. Când nici acestea n-⁠au izbutit, a fost decapitat și astfel a primit cununa nestricăcioasă a muceniciei. Este pomenit la 19 iunie (stil nou; 2 iulie pe stil vechi).