Achilleu

Sfântul Mucenic Achilleu a fost soldat roman și a murit mucenic împreună cu Nereu, la sfârșitul veacului al III-⁠lea sau la începutul celui de-⁠al IV-⁠lea, în persecuția lui Dioclețian, în jurul anului 303.

Papa Damas I (366 până la 384) i-⁠a numit, într-⁠o inscripție comemorativă, ostași credincioși în slujbă și devotați împăratului. În Faptele lui Nereu și Achilleu, din veacul al V-⁠lea sau al VI-⁠lea, ei nu mai sunt ostași, ci famuli ai Flaviei Domitilla, nepoata împăratului Domițian, care a suferit mucenicia pentru credința ei; de aceea cei doi sunt adesea înfățișați împreună cu ea. Spre sfârșitul secolului al IV-⁠lea s-⁠a ridicat deasupra catacombelor Domitillei o bazilică în cinstea lor, pe jumătate subterană, cu altarul chiar peste mormintele celor doi, pe un stâlp al ei fiind înfățișat Achilleu încercând să fugă de decapitare. Mormintele au fost mutate în secolul al VI-⁠lea în biserica din oraș, iar în 1228 moaștele au fost duse la Sant'Adriano, în Forumul roman. Bazilica a fost redescoperită în 1874.

Pomenirea lor se ține la 12 mai. Sunt sfinți ai Bisericii nedespărțite.