Gherman

Sfântul Ierarh Gherman I a fost patriarh al Constantinopolului între 715 și 730 și apărător al sfintelor icoane împotriva iconoclasmului. Este cinstit de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică și este pomenit la 12 mai.

Tinerețea și episcopia

A fost născut la Constantinopol, în jurul anului 634 (după alte izvoare, mai târziu), într-⁠o familie aleasă, ca fiu al patriciului Iustinian. După spusele lui Teofan Mărturisitorul, Iustinian a fost ucis în 668, pentru amestecul în moartea împăratului Constans al II-⁠lea și în uzurparea lui Mezezius. Împăratul Constantin al IV-⁠lea l-⁠a învins pe rival și a pedepsit pe cei ce-⁠l sprijiniseră; Gherman a scăpat de moarte, dar a fost făcut famen de învingători și trimis în cler, ca să nu poată ajunge în dregătorii. A învățat Scriptura, a fost la mănăstire și în jurul anului 705 a fost hirotonit episcop al Cizicului. Despre sinodul din 712, ținut sub împăratul Filipicus, care a favorizat monotelismul și a desfăcut hotărârile sinodului al șaselea, istoricii pomenesc că Gherman a luat parte; ca patriarh, însă, a arătat că nu era monotelit, convocând un sinod care a întărit hotărârile sinodului al VI-⁠lea Ecumenic și a anatemizat pe Chir și pe Serghie.

Patriarhul

La 11 august 715 a fost mutat de la Cizic pe scaunul Constantinopolului, cu învoirea clerului, a senatului și a poporului. A contribuit la negocierea retragerii lui Anastasie al II-⁠lea în fața lui Teodosie al III-⁠lea. A căutat împăcarea cu Biserica Armeană, atât de sincer, încât armenii îi pomenesc și ei numele în aceeași zi. În vremea lui a izbucnit disputa iconoclastă. Le-⁠a scris celor care o pornise, episcopii Constantin al Nacoleiei, Teodosie al Efesului și Toma al Claudiopolei, trei scrisori ca să-⁠i convingă, și în 724 sau 725 l-⁠a chemat pe Constantin la Constantinopol ca să-⁠l mustre pentru dărâmarea icoanelor. Când împăratul Leon al III-⁠lea Isaurul a pornit politica iconoclastă, ciocnirea a fost de neînlăturat. Leon a căutat să evite un sinod ecumenic care i-⁠ar fi osândit pe iconoclaști și a adunat un sfat (silentium) de dregători. La 17 ianuarie 730 l-⁠a chemat pe patriarh și a ridicat iar problema cinstirii icoanelor. Gherman a răspuns că nu poate schimba nimic în cele ale credinței fără sinod ecumenic: „Dacă sunt Iona, aruncați-⁠mă în mare. Fără sinod ecumenic nu pot schimba credința, stăpâne.” Și-⁠a lăsat omoforul. Mai înainte scrisese papei despre împotrivirea lui și trimisese la Roma unele odoare sfinte din Constantinopol. Papa Grigorie al II-⁠lea i-⁠a lăudat râvna și statornicia.

În locul lui a fost pus patriarhul Anastasie, care a semnat edictul împotriva icoanelor. Gherman s-⁠a retras în casa familiei sau la mănăstire și a murit după câțiva ani, la adânci bătrânețe, în 740. A fost îngropat la mănăstirea Hora; mai târziu moaștele lui au fost duse în Franța. Sinodul al II-⁠lea de la Niceea (787) l-⁠a pus în diptice între sfinți.

Scrierile

Din scrierile lui s-⁠au păstrat mai multe, între ele o „Istorie bisericească” (tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii), citită în greacă și latină veacuri de-⁠a rândul, și imne, cuvântări și scrisori; îndoieli au fost ridicate asupra autorului uneia dintre aceste scrieri. Papa Pius al XII-⁠lea a pus un text al lui în constituția prin care a proclamat dogma Înălțării Maicii Domnului. Imnul „Mare și preaminunată minune” a fost tradus de John Mason Neale.