Ioan Valahul

Sfântul Nou Mucenic Ioan Valahul s-⁠a născut în 1644 în Oltenia, într-⁠o familie nobilă, și a fost crescut de părinți în frica de Dumnezeu, în dragostea de țară și în credința strămoșească. Pe atunci Țara Românească era condusă de voievozi supuși sultanului. Voievodul Mihnea s-⁠a răsculat împotriva turcilor fiindcă nu putea plăti tributul uriaș cerut. A intrat pe teritoriul turcesc, arzând, ucigând sau închizând mulți turci. Sultanul Mehmed al IV-⁠lea a trimis împotriva lui o armată de turci și tătari și Mihnea a fost silit să se retragă. În răzbunare, turcii și tătarii au pustiit Țara Românească, ucigând sau aruncând în temniță mulți creștini. Ioan, dintr-⁠o familie bogată, a fost dintre cei închiși; avea cincisprezece ani.

După trecerea Dunării, un căpitan turc a observat cât era de frumos și l-⁠a cumpărat pentru scopurile lui ticăloase. Când a încercat să-⁠l ispitească, Ioan a rezistat și a fost legat de un copac până când agareanul va găsi prilej să-⁠și împlinească dorința. Ioan s-⁠a temut că va fi silit și, la o clipă bună, l-⁠a ucis pe turc. Aflând, ceilalți soldați l-⁠au legat și l-⁠au dus la Constantinopol, dându-⁠l soției celui ucis. Ea l-⁠a dus la vizir, care l-⁠a întrebat, iar Ioan a mărturisit ce făcuse. Vizirul l-⁠a dat văduvei, să facă cu el ce va voi. La început l-⁠a făcut unul dintre robii ei. Apoi, văzându-⁠l atât de frumos, i-⁠a făgăduit că-⁠i cruță viața dacă se însoară cu ea și se face musulman. Sfântul Ioan s-⁠a închinat și a cerut lui Hristos să-⁠l păstreze neclintit în credința ortodoxă. Femeia a stăruit doi ani și jumătate. În cele din urmă el i-⁠a spus că preferă să moară pentru Hristos decât să se facă musulman și să se însoare cu ea. Femeia l-⁠a dat prefectului, care l-⁠a pus în temniță. Turcii l-⁠au supus mai multe zile la chinuri cumplite, în vreme ce femeia necuvioasă nu încetă să-⁠l momească, să-⁠l ispitească sau să-⁠l convingă să se lepede de Hristos. Tânărul a rămas tare în credință și în curăție.

Întărit de Domnul Iisus Hristos, i-⁠a întors spatele femeii și religiei ei. Turcii, văzând că osteneala lor e zadarnică, au cerut vizirului să-⁠l osândească la moarte, iar dregătorul a primit porunca să execute sentința. Călăii l-⁠au dus la Parmak Kapî („Poarta Stâlpului”), lângă bazarul acoperit, și l-⁠au spânzurat acolo la 12 mai 1662, înainte să împlinească optsprezece ani. Moaștele lui au fost fie aruncate în apele Bosforului, fie îngropate de creștini într-⁠un loc necunoscut. Sfântul Ioan a fost mai întâi proslăvit de Biserica Greacă, între noii mucenici ai jugului turcesc; începând cu 1801, cinstirea lui s-⁠a răspândit și în țările românești. În 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sfântul să fie cinstit și în țara nașterii lui; a fost proslăvit de Biserica Română în octombrie 1950. Este pomenit la 12 mai (stil nou).