Adrian Făgețeanu

Adrian Făgețeanu, născut Alexandru la 16 noiembrie 1912 la Deleni, lângă Cernăuți, a fost arhimandrit, membru al grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim și mare duhovnic al secolului al XX-⁠lea. A murit la 27 septembrie 2011, la nouăzeci și nouă de ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

Tatăl lui era preot. A urmat liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți și Dreptul, între 1931 și 1937, apoi a lucrat în Ministerul de Interne, ca și comisar de poliție, la Fălticeni și Bacău, până în 1941. A fost fascinat, ca mulți intelectuali ai vremii, de mișcarea legionară, fără să se înregimenteze în ea. Totuși a fost arestat la reprimarea rebeliunii din ianuarie 1941 și condamnat la cinci ani; eliberat în iunie 1941, a fost trimis pe front, a fost grav rănit la Stalingrad, apoi a stat în lagărul de la Târgu Jiu, până în 1943.

În 1943 a hotărât să se facă monah și a primit tunderea la Putna, cu numele Adrian, apoi a studiat Teologia la Cernăuți, mutată la Suceava. În vara lui 1945 a fost arestat din nou pentru activitatea sa de comisar și ținut în lagărul de la Slobozia până în august 1946. În 1947 a venit la București pentru Filosofie și s-⁠a apropiat de Mănăstirea Antim și de Rugul Aprins, unde l-⁠a cunoscut pe Sandu Tudor, care i-⁠a spus că metodele legionarilor nu mai au rost, iar singura luptă împotriva materialismului este cea religioasă, în monahism. A organizat retrageri duhovnicești după model athonit la Crasna și Govora; a spus mai târziu că a fost un fel de mână dreaptă a părintelui Daniil.

A fost închis între 1950 și 1956, apoi s-⁠a așezat la Lainici. În 1958 a fost arestat din nou, cu lotul Rugului Aprins, și condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică. Eliberat în 1964, a slujit prin parohii și la mănăstirile Viforâta, Surpatele și Antim. În 2003, la nouăzeci și unu de ani, a plecat să trăiască ca sihastru la Schitul Locurele de lângă Lainici, până în 2011, când sănătatea i s-⁠a înrăutățit. A murit la 27 septembrie 2011 la spitalul Marius Nasta din București și a fost înmormântat la 1 octombrie 2011 în cimitirul Mănăstirii Lainici.

Învățăturile lui, păstrate în interviuri, vorbesc despre înfrânare și rugăciune, pe care le au toți oamenii, despre ascultare și smerenie ca izvor al celorlalte daruri și despre jertfă: numai cei care știu să se jertfească pentru ceilalți se mântuiesc.