Albina

Sfânta Mucenică Albina a fost o fecioară din Cezareea Palestinei, care a primit moarte muceniceasă în vremea împăratului Deciu, în jurul anului 250 (fișa dă ca naștere anul 238). Este pomenită la 16 decembrie și este cinstită mai ales la Formia, în Italia. Biserica Ortodoxă o cunoaște ca pe o mucenică a Bisericii vechi, iar cinstirea ei vine mai ales prin Martirologiul roman, de aceea o numim aici sfântă a Bisericii nedespărțite.

După Viața ei din Martirologiul roman, s-⁠a născut la Cezareea Palestinei și tot acolo a pătimit, sub împăratul Deciu Traian (249 până în 251). Au vrut s-⁠o silească să se lepede de credință, făgăduindu-⁠i multe foloase. Pentru statornicia ei în mărturisirea lui Hristos a fost chinuită și i s-⁠a tăiat capul. În iconografie, frunza de palmier din mâna ei este semnul mucenicilor.

Trupul ei a fost pus într-⁠o barcă lăsată în voia valurilor, care, în chip minunat, a ajuns la mal la Scauri, lângă Formia. Două tradiții se deosebesc: cea grecească spune că a murit la Cezareea, iar cea din Martirologiu că a fost adusă în Italia și ucisă la Formia. Moaștele ei, păstrate din vechime la Formia, au fost aflate în 1665 și duse în mănăstirea locală a Sfântului Mormânt, după un izvor. Alt izvor spune că rămășițele ei se păstrează în catedrala orașului italian Gaeta. Sursele nu se potrivesc asupra locului.

Sunt pomenite în Biserica Apuseană și alte femei cu numele Albina: una ucisă în veacul al II-⁠lea împreună cu fratele ei Paxențiu, în vremea lui Marcus Aurelius, pomenită la 23 septembrie, ale cărei moaște au ajuns la Paris; o romană tăiată în cap fiindcă era cetățeană romană, între mucenicii din Lyon din 177; mama Sfintei Marcela, moartă la 4 martie 387; și o a patra, mucenicită la Roma, pomenită la 17 februarie. Nu trebuie încurcate cu Albina de la Cezareea.