Eberhard de Friuli

Eberhard de Friuli a fost duce franc de Friuli, un om de seamă al imperiului carolingian, soț al principesei Gisela, fiica împăratului Ludovic Piosul. A murit la 16 decembrie 866 sau 867. Este cinstit ca sfânt mai ales în Occident, la mănăstirea Cysoing, întemeiată de el, și pomenit la 16 decembrie.

Familia și formarea Eberhard provenea dintr-⁠o familie francă ilustră, a Unruochingilor, înrudită cu Carolingii, dar originea lui este discutată. Tatăl său a fost Unruoch al II-⁠lea, conte de Ternois. Printre rudele lui se numără fratele mai mare, Berengar cel Înțelept. A primit o educație aleasă, iar, deși era mirean, avea o bibliotecă bogată, descrisă în testamentul lui. A cerut lui Lupus Servatus și lui Sedulius Scottus lucrări în limba latină și a purtat corespondență cu teologi și cu conducători ai Bisericii, între ei Rabanus Maurus și Hincmar.

Duce de Friuli De îndată ce vârsta i-⁠a îngăduit, a luat parte la numeroase expediții. În 828 împăratul Ludovic Piosul l-⁠a pus marchiz de Friuli și de Treviso, în Italia, unde a apărat țara de năvălirile bulgarilor. După unele izvoare a fost duce abia din 846. În vremea răscoalelor fiilor împăratului (830-839) a rămas credincios și a folosit influența sa pe lângă Lothar, fiul cel mare, ca să-⁠l împace cu tatăl. După moartea lui Ludovic a căutat să-⁠i împace pe fiii lui, iar, după bătălia de la Fontenoy (841), a condus solia lui Lothar către frații săi. Apoi s-⁠a întors în Italia, amenințată de sarazini, a condus armata împotriva lor, iar războiul s-⁠a încheiat în 851 cu victoria lui. În 846 l-⁠a găzduit câteva luni pe teologul Gottschalk de Orbais, dar l-⁠a trimis mai departe după ce a primit o scrisoare de avertizare de la Rabanus Maurus.

Căsătoria și Cysoing În 836 împăratul i-⁠a dat de soție pe fiica sa, Gisela. Căsătoria a fost bună și a avut zece copii. Printre ei este Berengar, ajuns rege al Italiei și împărat. Gisela era o femeie cucernică, iar printre bunurile aduse ca zestre s-⁠a aflat și domeniul regal Cysoing, în nordul Franței, pe care soții l-⁠au făcut una dintre reședințele lor statornice. Au hotărât să întemeieze acolo o mănăstire, lucrare lungă și grea, neterminată la moartea lor. Viețuitorii cântau solemn în biserică și țineau rugăciunea publică, iar Eberhard îi însoțea cu plăcere la cor. Casa lui era orânduită ca o mănăstire. Se spune că moaștele papei Calist I au fost aduse la Cysoing.

Cinstirea Eberhard a fost îngropat la Cysoing, unde a fost cinstit ca sfânt. Este pomenit de Biserica Catolică la 16 decembrie.