Adon de Vienne

Sfântul Adon a fost arhiepiscop al Viennei din 860 până la adormirea sa, la 16 decembrie 874 (după alte izvoare, 875), cleric franc, cronicar și scriitor. A făcut parte din renașterea carolingiană și este cinstit ca sfânt, pomenit la 16 decembrie.

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă francă, în jurul anului 800. În tinerețe a fost trimis la învățătură, mai întâi la Sigulf, egumenul de la Ferrières, apoi la Marcward, egumenul de la Prüm, lângă Trier; la Ferrières l-⁠a avut dascăl pe Lupus Servatus, unul dintre cei mai învățați oameni ai vremii. A primit regula benedictină. După moartea lui Marcward, în 853, a plecat la Roma, unde a stat aproape cinci ani, apoi la Ravenna, unde a descoperit un martirolog vechi, folosit ca temei pentru martirologul său, mărit mai târziu cu extrase din Beda. La întoarcere, Remigiu, arhiepiscop de Lyon, i-⁠a dat parohia Saint-⁠Romain din apropierea Viennei. În august sau septembrie 860 a fost ales și sfințit arhiepiscop al Viennei, în pofida împotrivirii contelui Girard și a soției lui, Berta. Încă din 22 octombrie 860 a luat parte la sinodul de la Tousy, lângă Toul, iar în 861 a primit palliul de la papa Nicolae I. Ca arhiepiscop a dus reforme, aducând rânduială în viața monahală și parohială, și a ținut un sinod la Vienne în 870.

A apărat-⁠o pe regina Theutberga, nedrept alungată de regele Lothar al II-⁠lea, în vremea când soliile papale mituite au îngăduit regelui să se căsătorească cu concubina Waldrada; Adon a dat de știre papei, care a anulat acea îngăduință. A purtat o largă corespondență; câteva scrisori se păstrează și arată un om energic, cu largi legături și mare înrâurire.

Operele lui de seamă sunt un martirolog și o cronică, Chronicon de sex aetatibus mundi (Cronica celor șase vârste ale lumii), care ajunge până în 869, bazată pe Beda și pe alte izvoare obișnuite, în care istoria lumii e împărțită, după Augustin, în șase vârste și care urmărește unitatea Imperiului roman în șirul împăraților, de la Constantin până la Carol cel Mare și urmașii lui. Cercetătorul Wilhelm Wattenbach o socotea o istorie scrisă din punctul de vedere al autorității. A scris și o carte despre minunile Sfântului Bernard al Viennei, viața Sfântului Desideriu, episcop al Viennei (mort în 608), și viața Sfântului Teuderiu. A fost îngropat în biserica Apostolilor din Vienne, azi biserica Sfântul Petru, loc obișnuit de îngropare al arhiepiscopilor Viennei.