Teofana

Sfânta Dreptcredincioasă Împărăteasă Teofana, numită Martinakia, a fost prima soție a împăratului bizantin Leon al VI-⁠lea Înțeleptul, născută în jur de 866 sau 867 și adormită la 10 noiembrie 897. Neiubită de soț, a răbdat necazul cu blândețe și și-⁠a închinat viața rugăciunii și faptelor bune, iar după moarte s-⁠a arătat făcătoare de minuni. Biserica o pomenește la 16 decembrie.

Familia și căsătoria A fost fiica lui Constantin Martinakios și a Anei. Familia ei, Martinakioi, era înrudită cu dinastia amoriană, care a stăpânit Bizanțul între 820 și 867. Cu zeci de ani înainte de nașterea ei, o prorocire spusese că neamul lui Martinakios va urca pe tron. De frica ei, împăratul Teofil l-⁠a silit pe un membru al familiei să se facă monah și i-⁠a prefăcut casa în mănăstire.

Teofana era educată, evlavioasă și frumoasă. După un cronicar, a fost aleasă mireasă a lui Leon, pe atunci de șaisprezece ani, la o adunare de fete frumoase ale imperiului pregătită de părinții lui, împăratul Vasile I și Evdochia. Leon a mărturisit mai târziu că s-⁠a căsătorit fără voia lui, de frica tatălui. Cronica lui Simeon Metafrastul așază nunta în al șaisprezecelea an de domnie al lui Vasile, între 882 și 883.

Împărăteasa Relațiile dintre Leon și tatăl său erau reci. Leon a fost învinuit într-⁠o uneltire împotriva împăratului și a stat cu soția lui în arest aproximativ trei ani, apoi Vasile l-⁠a eliberat și l-⁠a proclamat din nou moștenitor. La moartea lui Vasile, în 886, Leon a urcat pe tron, iar Teofana a devenit împărăteasă.

Ea își închina cea mai mare parte a zilei rugăciunii, psalmilor și imnelor. Dădea hainele și bijuteriile ei săracilor și văduvelor și se îngrijea de refacerea mănăstirilor. Tradiția o numește ctitoră sau ocrotitoare a mănăstirii Sfânta Anastasia Farmacolitria din Halkidiki. Leon însă s-⁠a îndrăgostit de Zoe Zaoutzaina, care i-⁠a devenit amantă în jurul anului 889. Moartea unicei lor fiice, Evdochia, în iarna lui 892, a făcut și mai rece legătura dintre ei.

Retragerea și adormirea În jurul anului 893 Teofana s-⁠a retras la o mănăstire de lângă biserica din Vlaherne. Duhovnicul ei, părintele Eftimie, nu a îngăduit desfacerea căsătoriei, iar ea a viețuit acolo fără să primească tunderea monahală. Izvoarele nu spun limpede dacă retragerea a fost de bunăvoie. Despre starea ei de atunci cronicarii se despart: după Simeon, căsătoria era anulată, după Teofan, rămânea valabilă.

A adormit în mănăstire la 10 noiembrie 897, după unele izvoare în 893 sau 895. După tradiție, a fost proslăvită prin minuni în câteva zile de la moarte. După unele izvoare, Leon a zidit o biserică în cinstea ei, lângă biserica Sfinților Apostoli. După altele, fiindu-⁠i oprit să o închine ei, a închinat-⁠o tuturor sfinților, ca să fie cinstită și ea dacă este între cei drepți. După tradiție, tot el a lărgit pomenirea de duminica de după Cincizecime, de la toți mucenicii, la toți sfinții. Racla ei se află în biserica patriarhală de la Fanar, iar Biserica o pomenește la 16 decembrie.