Iov de la Maniava

Cuviosul Iov de la Maniava (în lume Ivan Kneaghinițki, aproximativ 1550-1621, în monahism Iezechiil) a fost schimonah și om al Bisericii și al luminării, întemeietorul schitului Maniava din Carpații Ucrainei, prieten al apărătorilor Ortodoxiei din vremea impunerii Unirii. A murit la 30 decembrie 1621. A fost canonizat în 1994 ca sfânt local de Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei), iar la 15 iulie 2004 de Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului, pentru cinstire în toată Biserica. Se pomenește la 29 decembrie, iar împreună cu Cuviosul Teodosie, la 24 iunie (7 iulie).

Viața

Se păstrează puține date despre el. S-⁠a născut la Tismenița, în regiunea Ivano-⁠Frankivsk de azi. A învățat la școala mănăstirii din Univ și la Ostrog și a fost un timp învățător la școala din Ostrog, chemat de nobilul Constantin Vasile Ostrogski. În tinerețe a mers de două ori la Athos. După ce a întâlnit în Ostrog un monah athonit care i-⁠a făcut mare impresie, a plecat la Athos și a trăit mult timp într-⁠o mănăstire de acolo, unde a primit tunderea cu numele Iezechiil. În 1598 a venit în Ucraina cu alți monahi athoniți să strângă milostenii, iar în 1600-1601 s-⁠a întors, de data aceasta rămânând ca să întărească viața monahală. A reorganizat mai multe mănăstiri ortodoxe.

În 1606 s-⁠a așezat lângă Krasnopol, la poalele Carpaților, și curând s-⁠au adunat alți monahi. Fiind el însuși nepreot, a căutat un monah care să slujească. Sorțul a căzut pe diaconul Teodosie, nepotul lui. După hirotonia ca ieromonah, Teodosie a fost primul egumen al schitului. Introducându-⁠l, Iov i-⁠a spus să fie păstor și învățător al turmei adunate de Dumnezeu și duhovnic al ei, că este vrednic să fie egumen, iar el îl va ajuta cât va trăi. În 1606 (după altă dată, 1611) a întemeiat schitul Maniava, lângă satul Maniava. A avut prietenii cu Ioan Vișenski, cu Zaharia Kopîstenski și cu alți oameni ai Bisericii, iar oamenii se adresau lui în chestiuni de curăție a credinței; se cunoaște scrisoarea lui către ieromonahul Chiril Trankvilion, o critică a Mărturisirii de credință alcătuite de acesta, din 23 august 1619. Mai înainte, între 1593 și 1596, a scris probabil la Ostrog Scurtă înștiințare despre amăgirile latine.

La sfârșitul lui 1621 s-⁠a îmbolnăvit, în vârstă de șaptezeci de ani, și a murit la 29 sau 30 decembrie 1621. A fost îngropat în pridvorul bisericii mănăstirii. Mitropolitul Petru Movilă a scris la zece ani de la moartea lui Teodosie că cine merge în Pocuția, la schit, va găsi două sute de îngeri trăitori în trup. Viața lui a fost scrisă de Ignatie din Liubarov între 1623 și 1628. Mănăstirea a fost închisă de autoritățile austriece la 1 iulie 1785 și a fost reînființată la căderea comunismului, în anii 1990.