Alexandru Ilienkov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Ilienkov (1896-1942) a fost preot în Ucraina de Sud și a murit în lagăr, în Usolăg, la 14 martie 1942. Se pomenește la 14 martie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 14 februarie, cu sfinții mitropoliei Perm, la 2 decembrie, cu noii mucenici ai mitropoliei Crimeea, și la 28 decembrie, cu sfinții din Crimeea.

S-⁠a născut la 9 aprilie 1896 în așezarea Sudak, din gubernia Tavrida, în familia preotului Alexandru Ioachimovici Ilienkov. A terminat seminarul din Tavrida și a plecat la tatăl său, care după 1917 se mutase cu familia în satul Cernigovka, din ținutul Berdiansk. Acolo l-⁠a cunoscut pe cea care avea să-⁠i fie soție, Parascheva; au avut trei copii. A hotărât să primească preoția când prigoana împotriva Bisericii începuse deja; soția s-⁠a împotrivit și a încercat să-⁠l oprească, dar el a rămas neclintit, și în 1924 episcopul Serghie (Zverev) l-⁠a hirotonit preot și l-⁠a trimis la Novopavlovka. Prin slujirea lui fierbinte și frumoasă a câștigat repede autoritate printre enoriași, pentru care slujba rămăsese adesea singura mângâiere a vieții grele.

În 1930, niște comsomoliști beți au încercat să-⁠i distrugă casa; au tras în fereastră și glonțul a nimerit samovarul. O femeie, văzând ce se întâmplă, a strigat: „L-⁠au ucis pe părinte, nemernicii”, și comsomoliștii, speriați de zgomot, au fugit. În anii treizeci, sub pretextul expropierii chiaburilor, a început jefuirea gospodăriilor țărănești. Țăranii nu l-⁠au părăsit nici atunci pe preot, ci i-⁠au adus acasă alimente și grâu. Curând s-⁠a făcut o percheziție la el și, găsindu-⁠se doi saci de grâu, i-⁠au luat, dar preotul s-⁠a împotrivit, spunând că are familie numeroasă. Reprezentanții autorităților l-⁠au bătut și l-⁠au tras de barbă. Părintele a aruncat sacii, grâul s-⁠a vărsat pe pământ, și a fost învinuit că risipește și strică averea colhozului; a fost arestat și ținut o săptămână în închisoare. După o jumătate de an biserica din sat a fost închisă, și preotul a trebuit să plece cu familia la Berdiansk. A slujit acolo la biserica Acoperământului împreună cu alți preoți rămași fără parohie, câștigând pentru hrana familiei ca paznic, muncitor sau hamal, uneori angajându-⁠se cu ziua la curățatul closetelor publice.

În vara lui 1937 toți preoții adunați în jurul bisericii Acoperământului au fost arestați, între ei și părintele Alexandru Ilienkov. Întâi a stat în închisoarea din Berdiansk, unde anchetatorii l-⁠au bătut cumplit, cerând să semneze mărturii mincinoase; la toate întrebările a răspuns scurt că nu se recunoaște vinovat. După anchetă a fost mutat în închisoarea din Zaporijia. La 29 octombrie 1939 troica NKVD l-⁠a osândit la cinci ani de lagăr și a fost trimis la Usolăg, aproape de Solikamsk. A murit în detenție la 14 martie 1942 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. În noaptea de 13 spre 14 martie, fiica lui, aflată într-⁠un lagăr de concentrare german, nefiind știind nimic de soarta tatălui, a avut un vis: pe cer se deschidea un boboc frumos și din el apărea chipul Mântuitorului, iar alături tatăl ei, îngenuncheat și rugându-⁠se, în veșminte albastre cu străluciri trandafirii. Mulți ani mai târziu a aflat că visul a coincis cu ziua morții tatălui.