Suitbert de la Kaiserswerth

Sfântul Cuvios Suitbert a fost un misionar anglo-⁠saxon, născut în Northumbria, în veacul al VII-⁠lea, tovarăș al Sfântului Willibrord în misiunea de la frizi, apoi apostol al ținuturilor Rinului de Jos și al Westfaliei. A adormit la 1 martie 713, la Kaiserswerth, în insula Werth. Este socotit ocrotitor al Germaniei și este chemat în ajutor împotriva durerilor de gât. Este pomenit la 1 martie, în unele locuri la 4 septembrie.

Începuturile S-⁠a născut în Northumbria. După legendă, părinții lui, contele Sigebert și contesa Berta, au avut înainte de nașterea lui o vedenie: o stea foarte strălucitoare, cu două raze spre Frizia și spre Westfalia, s-⁠a coborât spre odaia lor, care s-⁠a umplut de lumină și de mireasmă. Un episcop le-⁠a spus că vor avea un copil de seamă, care va fi lumină a creștinismului pentru Rinul de Jos. De aceea este adesea înfățișat cu o stea. A învățat în Irlanda, la Rathmelsigi, în Leinster, împreună cu Ecgberht din Ripon. Acesta, plin de râvnă pentru convertirea germanilor, îl trimisese pe Wihtberht să-⁠i binevestească pe frizi, dar, din pricina împotrivirii regelui păgân Redbad, Wihtberht s-⁠a întors în Anglia. Atunci Ecgberht l-⁠a trimis pe Willibrord cu doisprezece însoțitori, între care Suitbert. Au debarcat în 690 lângă gura Rinului și au mers la Utrecht, care a fost sediul lor.

Misiunea Misionarii au lucrat cu mare izbândă sub ocrotirea lui Pepin de Herstal, care, cucerind de curând o parte din Frizia, l-⁠a silit pe Redbad să înceteze a-⁠i hărțui pe creștini. Suitbert a lucrat mai ales în Brabantul de Nord, Gelderland și Cleves. După câțiva ani s-⁠a întors în Anglia, iar în 693, în Mercia, a fost sfințit episcop misionar de Wilfrid de York. S-⁠a întors în Frizia și și-⁠a așezat scaunul la Wijk bij Duurstede, pe un braț al Rinului. Puțin mai târziu, încredințându-⁠și turma de convertiți lui Willibrord, a plecat spre nord de Rin și de Lippe, la brukteri, în ținutul Berg din Westfalia. Misiunea a dat la început roade bogate, dar a sfârșit prin a fi un eșec din cauza năvălirilor saxonilor păgâni care au cucerit ținutul, deși pe brukteri i-⁠a creștinat. După tradiție, în ținutul pădurii Haard, la sud de Haltern am See, se spune că a căzut raza de lumină a stelei, iar acolo se află o cruce, în locul unui însemnat sanctuar păgân dărâmat; se spune că sfântul se odihnea acolo în drumurile lui.

Insula Werth În jurul anului 700 s-⁠a retras la Werth, o mică insulă care era un punct important de trecere a Rinului, la șase mile de Düsseldorf. Insula, cu moșia regală din Rinhusen, i-⁠a fost dăruită de Pepin de Herstal, probabil la cererea soției lui, Sfânta Plectruda. Acolo a ridicat o mănăstire benedictină și și-⁠a sfârșit zilele în pace, la 1 martie 713. Beda Cuviosul l-⁠a descris ca „om de fire smerită și cu inimă blândă”. Egumen după el a fost Sfântul Willeic, născut tot în Anglia.

Cinstirea Moaștele lui au fost aflate din nou în 1626 la Kaiserswerth și se cinstesc acolo și azi. Oasele lui se odihnesc din 1264 într-⁠o raclă prețioasă în fosta biserică colegială, azi parohială, din Kaiserswerth, una dintre cele mai de seamă lucrări de aurărie medievală din ținutul Rin-⁠Meuse. Racla veche nu mai este purtată în procesiuni, pentru care se folosește o raclă din 1991. În fiecare an, în mai, Kaiserswerth ține un sfârșit de săptămână de sărbătoare în cinstea lui, cu procesiune cu racla prin orașul vechi și de-⁠a lungul Rinului. O sculptură din 1864 de Julius Bayerle îl înfățișează într-⁠o nișă a unei clădiri din Suitbertus-⁠Stiftsplatz.