Antonie Pankeev

Sfântul Sfințit Mucenic Antonie Pankeev a fost episcop de Belgorod, un ierarh care a trecut prin lagărele Solovki, prin surghiun și prin ultima prigoană, și a fost împușcat la Blagoveșcensk, în Extremul Orient, la 1 iunie 1938. S-⁠a născut la 1 ianuarie 1892 într-⁠un sat din gubernia Herson, în familia unui preot. Soborul Arhieresc din august 2000 l-⁠a trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei.

Tinerețea

Pe numele de mirean Vasile Alexandrovici Pankeev, s-⁠a născut în satul Sadovoe, ținutul Herson, în familia preotului Alexandru Pankeev. A absolvit în 1912 seminarul din Odesa, cu rezultate bune, și a intrat la Academia Duhovnicească din Kiev; datorită unui schimb de studenți între academiile din Kiev și Petrograd a fost trimis în anul al treilea la Petrograd. La 10 ianuarie 1915 episcopul Anastasie Aleksandrov, al Iambaurgului, l-⁠a tuns în monahism, împreună cu colegul Vladimir Belobabcenko, cu numele Antonie, și la 17 ianuarie l-⁠a hirotonit ierodiacon.

În februarie 1915, la cererea preotului Alexandru Albițki, deputat în Duma, și cu binecuvântarea mitropolitului Vladimir al Petrogradului, ierodiaconul Antonie a plecat pe front să slujească și să ajute duhovnicește ostașii răniți și bolnavi, într-⁠o biserică de campanie a unuia dintre cele patru detașamente sanitare ale Uniunii Naționale a Rusiei. În mai 1915 a venit la Petrograd, iar la 24 mai episcopul Anastasie l-⁠a hirotonit ieromonah la biserica Nașterii Maicii Domnului. S-⁠a întors pe front ca paroh al unei biserici de campanie. La 26 ianuarie 1917, pentru slujirea fără pată pe front, a primit Ordinul Sfânta Ana clasa a treia. Din pricina slujbei în armată, studiile i-⁠au fost amânate, dar în 1917 a absolvit totuși academia, cu titlul de candidat în teologie. A fost trimis apoi la Odesa, a fost înălțat la rang de egumen și a predat la seminarul din Odesa până la închiderea lui, în 1920.

Reînnoirea și episcopia Mariupolului

Când s-⁠a ivit în 1922 schisma reînnoitorilor, în iunie 1923 mitropolitul reînnoitor Evdochim Meșcerski l-⁠a chemat și i-⁠a spus: „Mâine vei fi hirotonit.” Egumenul Antonie s-⁠a tulburat, a cedat presiunii lui Evdochim și a fost hirotonit de arhierei reînnoitori ca episcop de Herson, vicar al Odesei. În vara lui 1924 s-⁠a pocăit înaintea Patriarhului Tihon, iar la 9 septembrie 1924 a fost hirotonit, în biserica Sfântul Pimen cel Mare din Novie Vorotniki, episcop de Mariupol, vicar al eparhiei Ekaterinoslav. La sfârșitul lui 1924 a fost arestat și trimis la Harkov, de unde a continuat să conducă vicariatul. În 1935, întrebat de anchetator cu ce arhierei ortodocși se întâlnise la Harkov, a spus că l-⁠a cunoscut bine pe episcopul Constantin Dyakov, pe arhiepiscopii Boris Șipulin și Onufrie Gagaliuk, pe episcopii Ștefan Andriașenko, Macarie Karmazin, Pavel Kratirov și Damaschin Tședrik, care slujeau în aceeași biserică și se adunau la sărbători în casa cuiva, ca să discute probleme bisericești, între altele despre schismele grigoriană și lubenskaia.

În septembrie 1926 a fost arestat la Harkov și dus la Moscova, la închisoarea Butîrka, și condamnat la trei ani în lagărul de la Solovki. În lagăr a fost judecat din nou și trimis în surghiun; la închisoarea de tranzit din Leningrad s-⁠a îmbolnăvit de tuberculoză pulmonară, ceea ce a întârziat plecarea, și a făcut trei ani de surghiun la Eniseisk.

Episcop de Belgorod

După surghiun, a cerut un scaun. Exarhul Ucrainei, mitropolitul Constantin Dyakov, l-⁠a binecuvântat să se adreseze locțiitorului de patriarh, mitropolitul Serghie Stragorodski, iar acesta, la Moscova, l-⁠a numit la Belgorod. La 21 noiembrie 1933 a fost numit episcop de Belgorod; eparhia Belgorodului a fost întemeiată atunci din vicariatul Belgorod al eparhiei Kursk.

Arestarea și mucenicia

La 25 februarie 1935 a fost arestat. Reînnoitorii și grigorienii au depus mărturie mincinoasă împotriva lui. L-⁠au învinuit că, fiind el însuși contrarevoluționar, urmaș activ al „Bisericii Ortodoxe Adevărate”, începuse să adune oameni gândind la fel din rândul clericilor contrarevoluționari din diferite orașe; că, în scurt timp, la invitația lui, au venit în eparhia Belgorod cincisprezece preoți, că a strâns bani pentru clerul reprimat și familiile lor și că le dădea preoților eparhiei îndemnuri ca, sub pretextul întăririi lucrării pastorale printre colhoznici, să-⁠i îndepărteze de muncă. La anchete, începute îndată după arestare, a rămas neclintit, nu s-⁠a recunoscut vinovat și nu a semnat mărturii mincinoase. La 1 august 1935 NKVD i-⁠a spus că ancheta s-⁠a încheiat. La 20 august a scris procurorului cerând să vadă dosarul, iar despre învinuirea că ar aparține „Bisericii Ortodoxe Adevărate” a scris: „Nu mă recunosc vinovat... Aparțin curentului bisericesc condus de mitropolitul Serghie... În eparhia Belgorod nu este nici un preot din grupul iosifiților.”

La 11 septembrie 1935, colegiul special al tribunalului regional l-⁠a condamnat la zece ani de privațiune de libertate, împreună cu protoiereul Mitrofan Vilgelmski; preotul Alexandru Eroșov și psaltul Mihail Voznesenski au primit cinci ani, iar preotul Mihail Deineka trei. Toți au fost trimiși în Extremul Orient, în același lagăr cu arhiepiscopul Onufrie Gagaliuk de Kursk. Onufrie scria la 24 august 1937: „Vlădica Antonie Pankeev trăiește acum nu departe de noi, la sovhozul Srednebelski... S-⁠a așezat bine, deși a slăbit puțin cu sănătatea... Lucrăm pe câmpurile comune împreună cu Vlădica Antonie.” În februarie 1938 s-⁠a început împotriva lui un nou dosar: a fost învinuit că a condus împreună cu Onufrie un grup contrarevoluționar care dezorganiza producția și ai cărui membri se adunau în cort, făceau slujbe și cântau rugăciuni. În martie, învinuiții au fost închiși la Blagoveșcensk, iar la 17 martie o troică a NKVD i-⁠a condamnat la moarte. La 1 iunie 1938 au fost împușcați arhiepiscopul Onufrie Gagaliuk, episcopul Antonie Pankeev, preoții Ipolit Krasnovski, Nicolae Sadovski, Mitrofan Vilgelmski, Vasile Ivanov, Nicolae Kulakov, Maxim Bogdanov, Mihail Deineka, Alexandru Eroșov, Alexandru Saulski, Pavel Popov și psalții Grigorie Bogoiavlenski și Mihail Voznesenski.

Cinstirea

La Soborul Arhieresc al Bisericii Ruse din 2000, episcopul Antonie Pankeev a fost trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei. Pomenirea lui se face odată cu soborul noilor mucenici.