Vasile Nichițki

Sfântul Sfințit Mucenic Vasile Nichițki a fost preot al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut în 1889 în regiunea Moscova și împușcat la 14 martie 1938 pe poligonul de la Butovo. A fost canonizat prin hotărârea Sfântului Sinod din 27 decembrie 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Este pomenit la 1 (14) martie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși.

S-⁠a născut în familia citețului Petru Nichițki și a soției lui, Ecaterina; în familie erau nouă copii. A absolvit școala teologică din Volokolamsk. În 1913 a terminat seminarul din Bethania, după care a intrat învățător la școala de pe lângă fabrica din Pavlovski Posad, ținutul Bogorodsk. Curând s-⁠a căsătorit cu fiica unui preot, Ecaterina Mihailovna Neceaeva, care era învățătoare la aceeași școală. A fost hirotonit preot pentru biserica Nașterii Maicii Domnului din satul Porecie, ținutul Mojaisk.

A fost arestat întâi la 4 septembrie 1929, învinuit de agitație antisovietică, și închis la Butîrka, în Moscova. La interogatoriul din 7 septembrie a răspuns că nu și-⁠a folosit situația de preot pentru agitație antisovietică și că nu a spus niciodată ceva antisovietic între țărani sau credincioșii parohiei. La 18 noiembrie a fost osândit de Consfătuirea Specială de pe lângă Colegiul OGPU, după articolul 58-10, la trei ani de închisoare; în închisoare a lucrat la o exploatare forestieră. După întoarcerea din 1932 a slujit din nou la Porecie, apoi a fost mutat la biserica din satul Ilinskoe, raionul Volokolamsk. În 1934 a fost trimis să slujească la o biserică din raionul Taldom.

A fost arestat a doua oară la 26 februarie 1938 și închis la Volokolamsk. La interogatoriul din 2 martie a fost întrebat despre „activitatea contrarevoluționară” din satul Teriaevo; a tăgăduit orice activitate contrarevoluționară sau antisovietică. I s-⁠a pus în față că la 3 februarie, stând la coadă pentru galoși, își arătase nemulțumirea față de puterea sovietică; el a răspuns că a stat la coadă pentru galoși, dar nu a făcut declarații contrarevoluționare. Despre vizitatorii casei lui a spus că veneau diaconul bisericii din Spirovo, un cetățean din satul Valuiki și fosta epitropă Maria Boldina, pe care o întâlnise la Patriarhie, la Moscova, și care îl chemase să slujească la Teriaevo; despre oamenii care veneau după sfaturi nu a spus nimic contrarevoluționar. La 4 martie 1938 „troica specială” a NKVD l-⁠a osândit la moarte prin împușcare pentru „agitație contrarevoluționară activă și propagandă antisovietică aspră”. A fost împușcat la 14 martie 1938 și îngropat în groapa comună necunoscută de la Butovo.