Alexandru Slavul

Sfântul Mucenic Alexandru Slavul era de neam slav, ostaș de optsprezece ani în armata împăratului Maximian. A refuzat să aducă cinste idolilor din porunca împăratului și a fost dat căpitanului Tiberian, ca să-⁠l sfătuiască să se lepede de Hristos sau să-⁠l chinuie și să-⁠l omoare. Sfaturile fiind zadarnice, Tiberian l-⁠a luat cu el prin Macedonia la Constantinopol, unde avea să meargă și el. În fiecare loc tânărul Alexandru a fost aspru chinuit; dar în fiecare loc ieșeau în întâmpinarea lui creștini care îi cereau binecuvântarea și îl îmbărbătau în nevoință. L-⁠a urmat și mama lui, Pimenia.

Creștinii cred că în timpul drumului i se arăta adesea îngerul lui Dumnezeu, care îi alina chinurile și îl îmbărbăta. Într-⁠un loc numit Karasura, mucenicul a făcut o minune prin rugăciune: când setea îl chinuia pe el și pe ostașii care-⁠l însoțeau, a făcut să izvorască apă rece. Pe malul râului Ergina, Tiberian a poruncit ca călăul să-⁠l taie pe Alexandru și să-⁠i arunce trupul în apă. După tradiția creștină, când călăul a ridicat sabia, a văzut îngeri strălucitori în jur, s-⁠a înspăimântat și i-⁠a slăbit mâna. Alexandru l-⁠a întrebat de ce i-⁠a slăbit mâna, iar el a spus că vede niște tineri luminoși în jurul lui. Dornic de moarte și de unire cu Dumnezeu, Alexandru s-⁠a rugat ca îngerii să se depărteze, ca să nu se mai teamă călăul. Așa călăul și-⁠a făcut lucrul în anul 298. Pimenia a scos trupul fiului din râu și l-⁠a îngropat cu cinste. Se pomenesc multe vindecări la mormântul sfântului mucenic. Biserica Sârbă îl pomenește la 13 mai după calendarul vechi (26 mai după cel nou).