Alexandru Țițerov

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru (Alexandru Mihailovici Țițerov) a fost protoiereu, născut la 25 august 1884 în satul Povodimovo, ținutul Alatîr, gubernia Simbirsk, și mort la 9 septembrie 1939 la gara Izvestkovaia, în Extremul Orient al Rusiei. Biserica Rusă l-⁠a proslăvit la 16 iulie 2005 și l-⁠a trecut în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și în Soborul sfinților din Moscova. Pomenirea lui este la 9 septembrie și în zilele de pomenire de obște.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani. În 1903 a terminat seminarul învățătoresc bisericesc din Apșaro și a fost învățător. A fost membru al Partidului Muncitoresc Social-⁠Democrat din 1904 și, în vremea revoluției din 1905, agitator. La destrămarea celulei de partid din Simbirsk (1906) s-⁠a făcut percheziție în casa lui. Mai târziu s-⁠a depărtat de activitatea politică. În 1913 și 1914 a învățat la cursurile pastorale și misionare din Moscova și în 1914 a fost hirotonit preot. A slujit în satul Ostașevo, ținutul Bronnițî, unde majoritatea enoriașilor erau muncitori ai manufacturii Sadkovskaia. A organizat în Ostașevo o cooperativă agricolă, al cărei președinte a fost doi ani (1914-1916).

În 1916 a părăsit ținutul Bronnițî și funcția de președinte al cooperativei și a fost mutat să slujească la biserica Sfântului Nicolae din satul Nikolskoe, ținutul Zvenigorod, gubernia Moscova. A slujit douăzeci și unu de ani la biserica Sfântului Nicolae. În 1926 a primit crucea de piept, iar în 1932 a fost ridicat la rangul de protoiereu și numit protopop al circumscripției Zvenigorod din eparhia Moscovei. A fost predicator talentat, iubit de țăranii din partea locului, cunoscut pentru predicile lui lungi (până la două sau trei ore) și vii. A lucrat la câmp împreună cu țăranii. Ca preot din cler alb, era căsătorit și avea fii.

În ianuarie 1937 a fost numit paroh al bisericii Schimbării la Față (a Godunovilor) din satul Bolșie Viazeme. Pricina mutării, ca și data trecută, putea fi popularitatea parohului, care trezea temeri, și sprijinul enoriașilor. După un an de slujire la biserica Schimbării la Față, în noiembrie 1937 a fost arestat. A fost ținut întâi în închisoarea din Zvenigorod, apoi în Taganka din Moscova. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 3 decembrie 1937 a fost osândit de troica NKVD la zece ani de lagăr. Pedeapsa a ispășit-⁠o întâi în orașul Svobodnîi, ținutul Habarovsk, în lagărul Amur de cale ferată, apoi în lagărul de muncă Bureia, la gara Izvestkovaia, unde a murit la 9 septembrie 1939.