Fanurie

Sfântul Mucenic Fanurie, numit „cel Descoperit”, este cinstit în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică și este pomenit la 27 august. Se știe despre el doar din icoana aflată în insula Rodos și din tradiția de după descoperirea ei. Numele lui înseamnă „cel care se arată”.

Nu se păstrează nicio viață scrisă a lui, nu se cunoaște locul și vremea muceniciei, nici părinții, și nu se păstrează moaște. După chipul de pe icoană, era un ostaș creștin, poate ofițer, care a trăit în insula Rodos și a fost chinuit cumplit și ucis de păgâni sau de romani, pentru că n-⁠a vrut să se lepede de credința creștină. Potrivit unei tradiții răspândite în Creta, avea o mamă păcătoasă, pentru a cărei îndreptare se ruga neîncetat. În clipa chinurilor, ar fi cerut lui Dumnezeu să-⁠i ajute pe cei care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui.

Icoana a fost aflată în ruinele unei vechi biserici din Rodos, după un izvor în secolul al XVI-⁠lea, după altele în al XIV-⁠lea. Când turcii otomani au cucerit insula, au refăcut zidurile cetății, folosind pietre din clădiri dărâmate din vecinătate. La curățarea dărâmăturilor au dat peste o bisericuță și multe icoane, ale căror culori erau atât de stricate încât nu se mai vedeau nici chipurile, nici inscripțiile. Între ele, muncitorii au aflat o icoană în stare desăvârșită, ceea ce credincioșii au socotit semn că aflarea n-⁠a fost întâmplătoare, ci din voia lui Dumnezeu. Mitropolitul Rodosului, Nil, a citit inscripția „Sfântul Fanurie” și a înțeles că a fost găsit chipul unui martir din primele veacuri, uitat până atunci. Sfântul este zugrăvit în armură de ostaș, cu o cruce în mână, iar deasupra crucii o lumânare aprinsă. În jurul icoanei sunt douăsprezece scene ale chinurilor lui: răspunde în fața judecătorului, este bătut cu pietre peste față și cap, biciuit, rupt cu cuie de fier, lovit întins pe pământ, în temniță, iar silit să jertfească zeilor, legat de roată și ars cu lumânări, rămas nevătămat între fiare, strivit sub o piatră mare, stând înaintea idolilor cu cărbuni aprinși în mâini, iar în cele din urmă în cuptorul aprins, cu mâinile ridicate spre cer.

Cinstirea lui s-⁠a răspândit repede din Rodos în Dodecanez, Cipru, Creta, Chios, Lesbos, Patras și în tot ținutul grecesc. Este ocrotitorul Rodosului. Pentru că numele lui sună ca verbul care înseamnă „a arăta”, este chemat în rugăciune ca să ajute să se găsească lucrurile pierdute. În ajunul praznicului său se face o plăcintă de post, fanuropita, pentru iertarea mamei lui. Un mic paraclis al sfântului, lângă satul Agios Georgios din nordul Ciprului, se află lângă oase fosile de hipopotami pitici; localnicii le socoteau oasele sfântului și le făceau praf pentru o băutură de leac, iar specia a primit în 1972 numele Phanourios minutus. Angelos Akotantos din Creta a zugrăvit mai multe icoane ale sfântului, în multe dintre ele ucigând un balaur; tradiția din Creta spune că, în veacul al XV-⁠lea, sfântul i-⁠a izbăvit pe mulți cretani de la moarte din mâinile otomanilor. În Grecia este ocrotitorul păpușarilor, pentru că le arată lucrări de făcut.