Hrisostom al Smirnei

Sfântul Sfințit Mucenic Hrisostom al Smirnei, în lume Hrisostom Calafatis, a fost mitropolitul Smirnei, ucis de mulțime la căderea orașului, în septembrie 1922. Biserica Greciei l-⁠a trecut în rândul sfinților la 4 noiembrie 1992. Biserica îl pomenește în duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.

S-⁠a născut la 8 ianuarie 1867 în Triglia, în Bitinia (azi Tirilye, în Turcia), al unuia din opt copii (patru băieți și patru fete) ai lui Nicolae Calafatis și ai Calliopei Lemonidu. Tatăl, om învățat, își reprezenta consătenii în fața tribunalelor turcești și fusese ales dregător al satului. Mama, pioasă, îl închinase Maicii Domnului. Încă mic și-⁠a arătat dorința de a ajunge preot, iar părinții, vânzând o parte din avere, l-⁠au trimis la 17 ani la școala teologică din Halki. Acolo l-⁠a cunoscut pe mitropolitul Mitilenei, Constantin Valiadis, care, prețuind sârguința lui, a suportat cheltuielile studiilor. A terminat școala cu distincție. Mitropolitul Constantin l-⁠a hirotonit diacon, l-⁠a făcut arhidiacon în Mitilene și apoi în Efes, unde a fost mutat în 1896. La 2 aprilie 1897, Constantin a fost ales patriarh ecumenic, iar la 18 mai l-⁠a hirotonit pe Hrisostom preot și l-⁠a numit mare protosinghel al Patriarhiei. Ca atare, a fost și președintele comisiei mixte ortodoxo-⁠anglicane și a predicat mult, devenind un predicator neobișnuit de elocvent. Se socotesc monumentale „Cuvântul la înmormântarea” patriarhului Alexandriei, Sofronie al IV-⁠lea, și „Cuvântul către Cel Răstignit”, rostit în Vinerea Mare a anului 1901.

În ziua alegerii lui ca mitropolit al Dramei, i-⁠a spus patriarhului Ioachim al III-⁠lea cuvinte care au rămas profetice: „Cu toată inima și cu toată mintea voi sluji Bisericii și neamului, iar mitra pe care mâinile voastre sfinte au pus-⁠o pe capul meu, dacă va fi să-⁠și piardă vreodată strălucirea pietrelor, va fi cununa de spini a unui ierarh mucenic.” La 23 mai 1902 a fost hirotonit episcop, iar la 22 iulie a ajuns la scaunul lui. A fost mitropolit al Dramei până în 1910, în vremea luptei pentru Macedonia, în care a sprijinit cauza națională greacă și s-⁠a împotrivit Exarhatului bulgar. În Drama a ridicat o nouă clădire pentru mitropolie, școli pentru băieți și fete, un spital, o sală de gimnastică, case pentru lucrătorii din tutun, orfelinate și azile de bătrâni. Din pricina activității lui, autoritățile turce au cerut rechemarea lui în 1907 și din nou în 1909, dar după proclamarea constituției din 1908 a revenit la Drama.

În 1910 a fost ales mitropolit al Smirnei, unde a purtat grijă de sport, de învățătură și de ocrotirea socială a orașului. În 1914 a fost înlăturat din scaun de autoritățile otomane și, după debarcarea armatei grecești în Smirna la 2 (15) mai 1919, a fost repus. A fost un susținător înflăcărat al cauzei naționale grecești. Când armata greacă a pierdut războiul și s-⁠a retras în august 1922, mitropolitul a refuzat oferta puterilor mari de a părăsi orașul în siguranță și a hotărât să rămână lângă turma lui. La 27 august (10 septembrie) 1922, după intrarea armatei turce în Smirna, un ofițer turc și doi soldați l-⁠au luat din biroul catedralei și l-⁠au dus la comandantul șef turc, Nureddin Pașa. Acesta i-⁠a spus că nu mai este recunoscut ca mitropolit al Smirnei, că Mustafa Kemal nu-⁠l va primi și că să-⁠și numească un locțiitor și să se retragă. Când mitropolitul a coborât scările, afară, în fața sediului guvernului, mulțimea l-⁠a prins, i-⁠a smuls barba și l-⁠a omorât în chip cumplit. Se spune că Nureddin Pașa a hotărât să-⁠l dea mulțimii, dar martorii nu sunt de acord asupra dovezilor. Moartea lui este însă sigură. Era, în clipa aceea, ultimul mitropolit al Smirnei până în 2016. Biserica Greciei l-⁠a trecut în rândul sfinților în 1992, iar în 1993 a trecut în sinaxar pe toți mucenicii Catastrofei din Asia Mică.