Liberiu

Sfântul Liberiu al Romei a fost episcop al Romei între 352 și 366, în anii în care împăratul Constanțiu al II-⁠lea sprijinea partea ariană. A mers în surghiun pentru că a refuzat să-⁠l osândească pe Sfântul Atanasie cel Mare. Calendarul ortodox îl pomenește ca mărturisitor, la 27 august.

Împotriva împăratului

A fost roman și a urmat în scaun lui Iuliu I. Constanțiu cerea tuturor episcopilor din Apus să semneze osândirea lui Atanasie. Pe la 353 Liberiu a ținut un sinod care a apărat pe Atanasie. Solii lui, siliți la sinodul de la Arles, au cedat. La sinodul de la Milan (355) episcopii care s-⁠au împotrivit, Eusebiu de Vercelli, Lucifer din Cagliari și Dionisie al Milanului, au fost surghiuniți. Liberiu a refuzat și el, a fost adus înaintea împăratului și trimis în surghiun la Beroea, în Tracia (Sinaxarul grecesc spune Tesalonic).

Întoarcerea

Poporul Romei, care nu primise pe Felix, pus de împărat în locul lui, a cerut întoarcerea lui Liberiu, și el s-⁠a întors în 358, primit cu bucurie. Sursele sunt împărțite în privința slăbiciunii lui în surghiun: Sinaxarul Bisericii Ortodoxe din America spune că a semnat actele sinodului semiarian de la Sirmium și că s-⁠a pocăit adânc după aceea, în timp ce alți istorici socotesc că nu a semnat. După moartea lui Constanțiu, în 361, Liberiu a stat neclintit pentru credința de la Niceea. În ultimul an a primit o solie a episcopilor din Răsărit și a îngăduit comuniunea cu cei mai cumpătați dintre foștii ariani.

Adormirea

A adormit în Domnul la 24 septembrie 366 (unele izvoare dau 365). Martirologiul Roman nu îl pomenește ca sfânt, dar Răsăritul îl cinstește. Bazilica Santa Maria Maggiore se mai numește Bazilica Liberiană.