Cezariu de Arles

Sfântul Ierarh Cezariu de Arles a fost arhiepiscop al Arelatului din 502 până la moartea sa, în 542, cel mai de seamă om al Bisericii din Galia merovingiană din vremea lui. Este pomenit la 27 august.

Tinerețea

S-⁠a născut în jurul anilor 468-470, la Chalon-⁠sur-⁠Saône, din părinți romano-⁠burgunzi. Spre deosebire de ai săi, a avut din tinerețe o dragoste puternică pentru credință, care l-⁠a înstrăinat un timp de familie. A plecat de acasă la șaptesprezece ani și a învățat câțiva ani la episcopul Silvestru. Apoi a ajuns la Lérins, mănăstirea din insulă, care era un mare izvor de viață creștină în Galia romană. S-⁠a pregătit ca monah, a citit și a aplicat Scriptura și a fost pus cămăraș. Dar, fiindcă a oprit hrana unor frați pe care îi socotea prea puțin aspri, nu a fost iubit; egumenul Porcarie l-⁠a înlăturat, iar el a început să postească peste măsură, și egumenul l-⁠a trimis la Arles, ca să se îngrijească. La Arles, episcopul Eonius, rudă a lui din Chalon, l-⁠a hirotonit diacon și apoi preot, iar el a condus trei ani o mănăstire.

Episcop

La moartea lui Eonius, clerul, cetățenii și cei cu stăpânire l-⁠au ales pe Cezariu și a fost sfințit în 502, la vreo treizeci și trei de ani. A fost curajos și nelumesc, dar și bun la adaptare. S-⁠a ostenit ca să-⁠i atragă pe mireni la slujbe, a poruncit oamenilor să citească Scriptura acasă și să ia cuvântul lui Dumnezeu cu aceeași cuviință ca Sfintele Taine. Grija lui pentru săraci și bolnavi a fost vestită, plătea răscumpărarea prizonierilor, ba chiar vindea odoare ale bisericii pentru aceasta, și a întemeiat în Arles un ospiciu, primul din Galia. În septembrie 506 a condus sinodul de la Agde, cu treizeci și cinci de episcopi, care s-⁠a ocupat mai ales de rânduiala bisericească. A condus și sinodul de la Orange din 529, care a precizat învățătura despre har și a încheiat disputa semipelagiană.

Predicile și regulile

Cezariu a stăruit ca episcopul să-⁠și împlinească bine datoria de păstor. El îi îndemna pe clerici să predice cât mai des, în biserică și în afara ei, celor binevoitori și celor împotrivitori. Predicile lui, mai ales de îndrumare morală, scurte și limpezi, au fost mult răspândite, deși se folosesc mult de scrierile episcopilor de mai înainte, mai ales ale Sfântului Augustin. A scris și două reguli monahale, între care Regula pentru fecioare, adresată surorii sale Cezaria, care a condus mănăstirea de maici întemeiată de el, și una dintre ele a influențat regula Sfântului Benedict. A adormit la 27 august 542.