Cucșa de la Peșterile Kievului

Sfântul Preot Mucenic Cucșa de la Peșterile Kievului a fost ieromonah al Lavrei Peșterilor din Kiev, misionar printre păgânii vietici de pe râul Oka și a fost ucis de ei împreună cu ucenicul său Nicon, la începutul secolului al XII-⁠lea. Este cinstit ca botezător al ținutului Oriol și ocrotitor al eparhiei Oriol-⁠Livni. Se pomenește la 27 august (9 septembrie) și în soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate, la 27 septembrie (11 octombrie).

Viața

Sursele nu se potrivesc asupra datei morții lui: 1110, 1113 sau după 1114. Istoricul V. M. Kașkarov a socotit că viața lui a fost alcătuită numai pe baza celor spuse despre el de Sfântul Simon, episcopul Vladimirului, în Patericul Peșterilor. Numele Cucșa are obârșie păgână, de aceea arhiepiscopul Filaret (Gumilevski) a presupus că însuși sfântul era din neamul vieticilor, poate dintr-⁠o familie de cneji sau bătrâni, și că după nevoințele de la Peșteri s-⁠a întors la rudele lui să le propovăduiască credința creștină. După tradiția mănăstirii, numele lui monahal era Ioan.

Cu ucenicul său Nicon a propovăduit vieticilor, care locuiau pe Oka, în ținuturile de azi ale regiunilor Oriol și Kaluga. Povestește Patericul că a botezat mulți vietici și alți păgâni. Predicând, a săvârșit multe semne și minuni: izgonea demoni, aducea ploaie din cer, a secat un lac, toate în numele Domnului. Apoi a fost prins, îndemnat de preotesele păgâne, și, după chinuri lungi, a fost decapitat împreună cu Nicon. Avea în jur de treizeci-⁠treizeci și cinci de ani. Se spune că episcopul Teoctist a purtat grijă să se aducă trupul mucenicului la Lavra Peșterilor.

În ziua morții lui, în mănăstirea din Kiev, Cuviosul Pimen Postnicul a spus cu glas tare în biserică: „Fratele nostru Cucșa a fost ucis azi în zori”, și s-⁠a mutat la Domnul în aceeași zi, după cum a scris episcopul Simon starețului Policarp. Deasupra mănăstirii s-⁠au văzut atunci trei stâlpi de foc. Moaștele lui se odihnesc în Peșterile Apropiate, în fața celor ale lui Pimen Postnicul.

Cinstirea

Locul morții este necunoscut: cercetătorii îl pun, ca ipoteză, la Serensk, pe râul Serena, afluent al Jizdrei, unde s-⁠au găsit urme ale propovăduirii creștine, sau în regiunea Mțensk, lângă Frolovka, unde se află așa-⁠numita fântână a Pătimirii, la care în fiecare an, la 9 septembrie, se face o slujbă. Pomenirea lui se face și în soboarele sfinților din Tula (22 septembrie) și din Reazan (10 iunie). O gimnaziu ortodox din Oriol îi poartă numele, iar la 6 august 2009, din inițiativa arhiepiscopului Pantelimon, a fost socotit ocrotitor al eparhiei Oriol-⁠Livni.