Alexandru Zaozerski

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Zaozerski a fost protoiereu la Moscova. S-⁠a născut la 20 iulie 1879 și a fost împușcat la 26 mai 1922, în anii prigoanei de după revoluție. Biserica Rusă l-⁠a trecut între sfinți în anul 2000, pentru cinstire în toată Biserica. Praznicul lui este la 13 mai (26 mai după calendarul nou) și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși.

S-⁠a născut în Moscova, în familia preotului Nicolae Pavlovici Zaozerski, care slujea la biserica Sfinților Petru și Pavel din spitalul Mariinski. A urmat școala teologică de la Zaikonospasski, a absolvit în 1899 seminarul teologic din Moscova și în 1903 Academia Teologică din Moscova, cu titlul de candidat în teologie.

În 1903 mitropolitul Vladimir al Moscovei l-⁠a numit citeț la biserica Treimii de pe Arbat. În 1908 a fost hirotonit preot pentru biserica Devjatinskaia din Presnia. În 1909 a fost mutat la biserica Sfântul Alexandru Nevski de la școlile și azilul Meșcianski. Când autoritățile au închis această biserică, în 1919, a fost numit la biserica Sfintei Paraschiva Vinerea din Ohotni Riad, unde a slujit până la moartea muceniceasă. În 1920 a fost ridicat la rangul de protoiereu.

A fost ani în șir învățător de religie în școli medii și în școlile parohiale, între 1908 și 1918. Între 1914 și 1916 a ținut prelegeri de teologie dogmatică și a condus exerciții practice de predică la cursurile pastorale din Moscova, iar între 1914 și 1918 a predat omiletica la seminarul teologic din Moscova.

La 8 aprilie 1922 a fost arestat în procesul așa-⁠numitei „confiscări a odoarelor bisericești”, împreună cu protoiereii Vasile Sokolov, Hristofor Nadejdin, ieromonahul Macarie Teleghin și Serghie Tihomirov. La anchetă nu s-⁠a recunoscut vinovat. A povestit că participase la o adunare în catedrala Hristos Mântuitorul, la care arhiepiscopul Nicandru vorbise despre disciplina bisericească și citise decretul și instrucțiunea Comitetului Executiv Central privind confiscarea odoarelor, precum și epistola Patriarhului Tihon. A spus că a trimis epistola Patriarhului bisericilor, după datoria slujbei și potrivit orânduirii autorităților bisericești superioare, și că a citit-⁠o și în biserica sa. A mărturisit că era de acord cu ea și o socotea religioasă, nu potrivnică revoluției.

A fost împușcat la 26 mai 1922 și îngropat la cimitirul Kalitnikovski din Moscova.

În 1998 a fost canonizat ca sfânt cinstit local în eparhia Moscovei. La Sinodul Arhieresc Jubiliar din 13-16 august 2000, ținut la Moscova, a fost trecut între sfinții noi mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica.