Anania din Creta

Sfântul Cuvios Anania din Creta, cunoscut ca Hagi Anania, pe numele lumesc Antonie Barberakis, a fost întâiul frate, reînnoitor și egumen al mănăstirii Maicii Domnului Exacusti din Malles, lângă Ierapetra. S-⁠a născut în 1837 și a adormit în noaptea Paștilor, la 22 aprilie 1907. Este pomenit la 22 aprilie.

Părinții lui, Ioan și Atena, erau oameni simpli și săraci, dar temători de Dumnezeu, și l-⁠au crescut în învățătura și mustrarea Domnului. N-⁠a învățat carte, dar avea râvnă pentru cărțile sfinte și dorea îngerescul chip. Se ferea de orice plăcere trupească: ca prunc a refuzat să sugă miercurea și vinerea; n-⁠a mâncat niciodată carne, pește sau lactate, doar în sâmbete, duminici și mari sărbători mânca untdelemn. Umbla mereu desculț, îmbrăcat cu haine aspre de păr, avea ca pat o piele de oaie și ca pernă o piatră. La paisprezece ani a părăsit casa părintească și a mers la mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul de la Kapsa, în Sitia, unde a fost tuns monah și a fost ucenic și tovarăș de viață al Cuviosului Iosif Gerontoianis, întemeietorul mănăstirii Kapsa, care l-⁠a rânduit urmaș. După moartea lui Iosif, în 1870, a fost ales egumen, dar niște calomnii l-⁠au silit să se refugieze la Ierusalim, de unde se trage titlul de Hagi (hagiu).

Întors în Creta în 1877, s-⁠a așezat în Malles, la mănăstirea Exacusti, atunci în ruină. Potrivit tradiției, în copilărie, când păștea animalele familiei, s-⁠a adăpostit într-⁠o peșteră de ploaie și a adormit, iar Maica Domnului i-⁠a spus în vis că este acolo și să caute icoana ei. Copilul s-⁠a speriat și a fugit, dar visul s-⁠a repetat a doua zi; a căutat și a găsit în fundul peșterii o icoană a Maicii Domnului, pe care a dus-⁠o acasă. Tatăl lui s-⁠a temut s-⁠o țină în casă și i-⁠a poruncit s-⁠o ducă înapoi; de atunci Antonie venea zilnic și aprindea o candelă înaintea ei, iar mai târziu, împreună cu tatăl lui, a prefăcut peștera în mic paraclis. Ca monah, Anania a reînnoit peștera-⁠paraclis și a ridicat din nou biserica veche, făcând-⁠o catolicon al noii mănăstiri. Lucrările s-⁠au încheiat în 1882, după o inscripție de la baza clopotniței. Personalitatea și sfințenia lui au atras și alți monahi, iar în 1881 mănăstirea avea opt monahi. A fost egumen până în 1895 și a căutat să dea mănăstirii resurse pentru a trăi. Mănăstirea a fost desființată prin legea cretană din 1900, dar a fost refăcută în 1903, iar Hagi Anania s-⁠a întors cu frații la locul pocăinței lor.

A adormit sfânt în noaptea Paștilor, la ceasul slujbei Învierii. În conștiința celor ce l-⁠au cunoscut este un sfânt, iar faima lui a ajuns până la noi.